Dvs. puteti solicita incredintarea copilului, dar in ce masura instanta va considera ca o atare masura este in interesul minorei, ramine de vazut. Infidelitatea sotiei este un motiv de a se pronunta divortul din culpa exclusiva a sotiei, dar nu e un criteriu pentru a convinge instanta ca sotia nu ar putea asigura conditii de crestere si educare corespunzatoare pentru copil. In asemenea cazuri ceea ce primeaza este interesul suprem al copilului si nu relatiile dintre cei doi soti, mai ales avind in vedere si virsta fetitei. Incercati sa aduceti cit mai multe probe in favoarea dvs. dar tineti cont si de ceea ce va spune copilul, chiar daca este micuta, trebuie sa lasati deoparte orice resemtimente si sa va ginditi numai la binele ei.
este bine sa incercati obtierea custodiei dar strageti probe multe ca mama ei e imorala si nedemna de a educa o copila.
av.m.vasilescu
Faptul ca intre voi, cei doi soti nu mai exista relatii iar sotia este infidela nu inseamna ca aceasta este si o mama imorala , iresponsabila. Iar , ,,ca fapt divers'', daca a stat in postnatal doar cateva luni , nu inseamna neaparat ca nu'si iubeste fetita si ca nu era in stare sa o creasca, lasand asta mai mult in grija tatalui. Daca poate dovedi ca a trebuit sa lucreze, pentru ca ori tatal avea mai mult de castigat daca statea el in postnatal,ori cariera ei era in floare si atunci asta inseamna la un moment dat mai multi bani, deci pentru binele familiei si implicit al micutei.Cert este ca tatal nu o poate inlocui niciodata pe mama, sau daca o face , e foarte greu.Copiii de varsta micutei sunt dati spre crestere si ingrijire mamei,iar tatalui i se da drept de vizita. Daca va ganditi la binele copilei, si nu puneti pe primul loc interesul dumneavoastra , ura ce o simtiti acum pentru fosta sotie, ar fi bine sa va ganditimai mult inainte de a o lua pe micuta de langa mama ei. E totusi fetita si o mama o poate creste altfel.
Puteti solicita custodia ca sa vedeti cum este sa fiti tratat de instante mai rau ca un infractor de drept comun . Pentru ca sunteti condamnat din start .
Acest tip de procese se termina de indata ce instanta si - a format convingerea ca mama ofera "garantii morale si materiale" (in traducere libera, mama realizeaza venituri si nu este alcoolica sau drogata) .
Din acel moment procesul este doar pierdere de timp, si pentru instanta si pentru dumneavoastra si pentru mama.
Insa aceasta "pierdere de timp" este abosult necesara pentru ca tatal sa aiba impresia ca traieste intr-un stat de drept. Este lasat sa demonstreze ca si el ofera garantii morale si materiale, ca a fost un tata ideal, ca este foarte atasat de copil si copilul este foarte atasat de el......si ce mai vrea el sa demonstreze . Minima garantie "morala si materiala" a mamei inchide procesul.
Cred ca, daca legea ar fi continut o prevedere de genul "minorul se incredinteaza mamei daca aceasta face dovada garantiilor morale si materiale " , se evitau multe razboaie inutile in fata instantei , in care un parinte incearca sa demonstreaze ca e mai parinte decat celalalt parinte si ca interesul superior al copilului reclama incredintarea catre el.
Insa vedeti cum e cu statul de drept modern , legea nu poate fi discriminatorie, dar jurisprudenta da!
Va urez mult succes si bun venit in randul condamnatilor fara drept de apel!
Eu am o obiectie la cele sus arate.
Tatal nu este lasat sa dovedeasca.Ii sunt puse bete in roate ,,pe fata".
Se administreaza un probatoriu doar asa ca sa nu se poata spune ca s-a incredintat minorul mamei fara probe.
Cat priveste minima garantie a mamei si inlaturarea oricarui probatoriu rezonabil in fata instantei din partea tatalui, cu conditia ca mama sa vina si ea acolo in calitate de spectatoare la proces ( deci, sa fie prezenta) problema are un fundament real.
Totusi, circumstantele privitoare la parintele fata de care este mai atasat minorul trebuie sa existe.Mare problema este ca desi nu exista nicio prezumtie legala prin care legea sa prezume atasamentul minorului fata de ea, instantele o aplica in mod tacit si nu expres, asa cum prevede legea.
De fapt, o mare problema este ca legea nu prea este avuta in vedere de instantele de dreptul familiei, pentru ca nu au un exercitiu des in aceasta privinta.
Astfel de cazuri sunt atat de rare incat par ca nici macar nu exista ( cel putin in viziunea instantelor de dreptul familiei)
avocat Claudiu Lascoschi