Sa inteleg ca singurul mod de "reincredintare" este de a veni cu copilul acolo? Adica o declaratie notarizata si apostilata in USA nu este suficient pentru tribunal?
Sa mai inteleg ca daca imi angajez un avocat nu va mai fi necesara deplasarea noastra acolo?
Chiar imi trebuie un avocat pentru asta? Ma gindeam sa fac o procura pentru cineva din tara care sa depuna actele pentru mine si eventual sa ma reprezinte la tribunal.
Copilul locuieste cu mine de 1 an de zile si nu mai are ginduri de intoarcere acolo. Practic, aceasta reincredintare a custodiei nu este decit o confirmare a starii de fapt care este acum. Copilul locuieste cu mine, deci e normal ca eu sa am custodia. Nu vreau ca intr-o eventuala vizita a copilului in Romania sa aiba probleme la vama, la intoarcerea in USA, pentru ca el fiind inca sub custodia mamei sale, sa i se ceara vreun acord de parasire a tarii sau alte "hirtii si hirtiute" - notarizate, apostilate, etc.
As dori sa aflu ce acte imi sint necesare pentru deschiderea unei actiuni de reincredintare a custodiei copilului meu, in virsta de 13.5 ani. Mentionez ca , in urma acordului mamei sale (notariat), copilul locuieste cu mine in USA. Acordul a fost dat la un notariat in Romania si a fost folosit atit la obtinerea actelor de emigrare ale copilului la Ambasada USA din Bucuresti cit si la vama aeroportului atunci cind a iesit din tara.
In cazul nostru nu se poate spune ca “parintii pot fi de accord in anumite chestiuni”. Daca pot refuza dreptul copilului de a-si exprima dorinta in tribunal, o vor face fara cea mai mica ezitare. Legea poate permite asta? Cine apreciaza daca copilul poate vorbi sau nu?
(5) Orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2)si (3). In caz de refuz, autoritatea competenta se va pronuna printr-o decizie motivata.”
Sa inteleg din asta ca “autoritatea competenta” poate refuza dreptul copilului de a vorbi?
Eu intreb toate astea pentru ca vad ca legea este foarte interpretativa.
In legatura cu legea pe care mi-o descrieti, o cunosc destul de bine, dar nu stiu daca se aplica sau nu. Am inteles de la diversi avocati ca mai mult se aplica in procese fostul cod al familiei (sau asa ceva), legea aceasta pe care o amintiti nici macar nu e luata in consideratie. In Romania totul este “interpretabil”, in general legile sint pentru cei care sint saraci si care nu au pile. Eu sint déjà plecat de 3 ani si din informatiile pe care le am se pare ca situatia nu s-a imbunatatit, ba dimpotriva. Ma tot intreb daca as putea gasi un avocat acolo care sa faca dreptate.
Pina la divort copilul nu isi dorea altceva decit sa stea cu mine. Cu 2 saptamini inainte, a fost luata in vacanta la mare de bunici si de mama ei si, in urma unei “indoctrinari” foarte professional facuta a cedat si mi-a spus ca ar vrea sa ramina cu mama ei. Atunci i-am spus ca ii respect dorinta si am schimbat toate hirtiile pentru tribunal, in sensul ca renunt la cererea de a pastra copilul. Chiar daca m-a durut, a trebuit sa o fac – era dorinta ei iar eu am avut taria sa i-o respect. Partea hazlie este ca mi-a povestit de ce a facut asta. In afara de faptul ca i s-a spus ca mama ei o sa moara, ca bunica la fel, ca toate neamurile o sa crape daca ea o sa plece (lucru foarte impresionabil pentru un matur, dar pentru un copil de aproape 9 ani!!!!) a mai fost dusa in fiecare seara la restaurante, terase si alte cele si i s-a aratat ce viata buna o sa aiba daca ramine cu ei. Curind, dupa proces, s-au dovedit toate. A inceput din nou sa fie ignorata, restaurantele si terasele s-au rarit si totul a revenit la normal. In afara de asta bunicii si tatal erau blamati in fiecare zi, blestemati si facuti in fel si chip. Daca ea incerca sa contracareze ineptiile care i se spuneau era certata si batuta pina nu mai stia de ea. Foarte multe lucruri mi le-a ascuns o perioada, dar cind m-am intors in Romania mi le-a spus. Am citeva inregistrari cu ea, in care descrie pe indelete “tratamentele” la care a fost supusa, tratamente de spalare a creierului si indobitocire.
De vazut, ne vedem o data pe an cind vin in vacanta in Romania (anul asta o sa fie o exceptie pentru ca dupa certuri groaznice, batai si alte cele, ea a sunat la Protectia Copilului – a luat numarul dintr-un manual scolar – si a vrut sa spuna care ii este situatia. In timpul asta mama ei a auzit-o unde suna, i-a smuls telefonul din mina, l-a aruncat pe jos si a sunat imediat pe parintii ei sa le dea raportul. In urma consulatarii avocatului lor, la vreo 2 zile i-au spus ca o lasa, dar acoperita de tot felul da hirtii notariale si doar in compania parintilor mei. Eu am fost fericit si asa.) Ne mai vedem cam la 1-2 sapatamini la computer si vorbim o gramada in weekenduri, o sun la citeva zile pe telefonul celular, ne trimitem scrisori… In general sintem foarte apropiati, dar ea sufera enorm ca nu sintem impreuna. De nenumarate ori mi-a spus ca cea mai mare greseala a ei a fost ca a ramas cu mama ei. Ieri mi-a spus ca vrea sa isi recapete copilaria pe care a avut-o alaturi de mine... Ce pot sa mai spun...
Nu stiu daca am fost suficient de explicit. SInt atitea lucrui de spus...
Eu sint tatal cel care scrie acum:
Tocmai de aceea ne punem acum problema asta. Am inteles ca a fost data o lege acum citiva ani, lege care le da dreptul copiilor peste 10 ani sa isi exprime punctual de vedere in tribunal. Se aplica legea asta, sau nu? Ea are aproape 12 ani acum si s-a saturat de “tratamenetele” la care a fost supusa. Vrea sa-si recapete libertatea. A fost amenintata si maltratata psihic sub fel si fel de forme (daca vrea sa plece la “nenorocitu’ ala de taica-su” bunica-sa o sa moara de inima (chiar daca e perfect sanatoasa), ca mama-sa o sa-si taie venele si asa mai departe. Daca vorbeste la telefon cu mine era certata de toata “familia”, si chiar de citeva ori i s-a aruncat telefonul pe jos si a fost batuta. Toate lucrurile astea ea mi le-a povestit iar eu chiar am inregistrari cu ea (audio si video). Chiar nu conteaza sufletul unui copil in tara asta? Chiar dreptatea a ramas ingropata undeva adinc de unde nu mai poate rasari niciodata? Exista vreun avocat in tara asta care ne poate ajuta sa aducem la lumina un copil?
Copilul nu a fost maltratat fizic dar a fost maltratat psihic. Mama impreuna cu bunicii materni ii fac viata un calvar vorbindu-i in permanenta foarte urit despre tatal ei, impiedicind-o sa aiba relatii normale cu el si exercitind fel de fel de presiuni ca sa o faca sa rupa relatiile cu el. In citeva ocazii a fost si lovita deoarece incerca sa isi apere tatal. Ii este interzis sa aibe fotografii cu el si chiar si fotografiile din copilarie au fost decupate.
La virsta divortului fetita era prea mica pentru a-si spune parerea in tribunal dar acum este un copil extrem de matur pentru virsta ei si doreste foarte mult sa vina sa locuiasca impreuna cu tatal ei cu care are o relatie foarte apropiata, relatie pe care niciodata nu a avut-o cu mama ei. Singurul lucru pe care de fapt il doreste e sa duca o viata normala, fericita, fara presiuni si traume psihice.
Credeam ca noua lege a protectiei drepturilor copilului va schimba ceva in Romania, dar vad ca m-am inselat.
M-am inscris pe acest site pentru a incerca sa aflu un raspuns la situatia in care ne aflam:
Sotul meu are o fetita dintr-o casatorie anterioara. Fetita avea 8 ani la pronuntarea divortului si i-a fost incredintata mamei (ca in mai toate cazurile de divort).
Acum fetita are aproape 12 si ar dori sa vina sa locuiasca cu noi, in SUA. Ea este foarte atasata de tatal ei care a fost cel care practic s-a ocupat in exclusivitate de ea pina la data divortului.
Intrebarea este: ce sanse de reusita avem in cazul in care am deschide un proces pentru reincredintarea custodiei?
In cazul in care mama ei nu doreste sa o lase sa vina sa locuiasca cu tatal ei, copilul ar putea apela la Oficiul de Protectie a Copilului pentru a cere desfasurarea unei anchete sociale? Daca ancheta sociala ar avea loc, care ar fi gradul ei de influenta in pronuntarea deciziei de reincredintare a copilului?
(Mentionez ca mama copilului are o situatie materiala buna, ea fiind ofiter)
avocatnet.ro explicăm legislația
