M-am inscris pe acest site pentru a incerca sa aflu un raspuns la situatia in care ne aflam:
Sotul meu are o fetita dintr-o casatorie anterioara. Fetita avea 8 ani la pronuntarea divortului si i-a fost incredintata mamei (ca in mai toate cazurile de divort).
Acum fetita are aproape 12 si ar dori sa vina sa locuiasca cu noi, in SUA. Ea este foarte atasata de tatal ei care a fost cel care practic s-a ocupat in exclusivitate de ea pina la data divortului.
Intrebarea este: ce sanse de reusita avem in cazul in care am deschide un proces pentru reincredintarea custodiei?
In cazul in care mama ei nu doreste sa o lase sa vina sa locuiasca cu tatal ei, copilul ar putea apela la Oficiul de Protectie a Copilului pentru a cere desfasurarea unei anchete sociale? Daca ancheta sociala ar avea loc, care ar fi gradul ei de influenta in pronuntarea deciziei de reincredintare a copilului?
(Mentionez ca mama copilului are o situatie materiala buna, ea fiind ofiter)
Daca mama a fost considerata ok sa creasca fata, reincredintarea spre crestere si educare tatalui are sanse numai in masura in care mama nu mai are cel putin aceleasi conditii (material si moral) ca la divort.
E mai grea o reincredintare decat o incredintare...
Daca mama are o situatie nu buna, dar macar normala, atunci ce sa arate ancheta sociala?
Caci nu precizati ca fata ar fi batuta, maltratata etc... Si atunci, ce sa evidentieze ancheta sociala?
sa va ganditi insa cat de mult va dura ancheta la dv... :slap:
Copilul nu a fost maltratat fizic dar a fost maltratat psihic. Mama impreuna cu bunicii materni ii fac viata un calvar vorbindu-i in permanenta foarte urit despre tatal ei, impiedicind-o sa aiba relatii normale cu el si exercitind fel de fel de presiuni ca sa o faca sa rupa relatiile cu el. In citeva ocazii a fost si lovita deoarece incerca sa isi apere tatal. Ii este interzis sa aibe fotografii cu el si chiar si fotografiile din copilarie au fost decupate.
La virsta divortului fetita era prea mica pentru a-si spune parerea in tribunal dar acum este un copil extrem de matur pentru virsta ei si doreste foarte mult sa vina sa locuiasca impreuna cu tatal ei cu care are o relatie foarte apropiata, relatie pe care niciodata nu a avut-o cu mama ei. Singurul lucru pe care de fapt il doreste e sa duca o viata normala, fericita, fara presiuni si traume psihice.
Credeam ca noua lege a protectiei drepturilor copilului va schimba ceva in Romania, dar vad ca m-am inselat.
Eu sint tatal cel care scrie acum:
Tocmai de aceea ne punem acum problema asta. Am inteles ca a fost data o lege acum citiva ani, lege care le da dreptul copiilor peste 10 ani sa isi exprime punctual de vedere in tribunal. Se aplica legea asta, sau nu? Ea are aproape 12 ani acum si s-a saturat de “tratamenetele” la care a fost supusa. Vrea sa-si recapete libertatea. A fost amenintata si maltratata psihic sub fel si fel de forme (daca vrea sa plece la “nenorocitu’ ala de taica-su” bunica-sa o sa moara de inima (chiar daca e perfect sanatoasa), ca mama-sa o sa-si taie venele si asa mai departe. Daca vorbeste la telefon cu mine era certata de toata “familia”, si chiar de citeva ori i s-a aruncat telefonul pe jos si a fost batuta. Toate lucrurile astea ea mi le-a povestit iar eu chiar am inregistrari cu ea (audio si video). Chiar nu conteaza sufletul unui copil in tara asta? Chiar dreptatea a ramas ingropata undeva adinc de unde nu mai poate rasari niciodata? Exista vreun avocat in tara asta care ne poate ajuta sa aducem la lumina un copil?
Legea nr.272/2004
Art. 24. - (1) Copilul capabil de discernmânt are dreptul de asi exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.
(2) In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat fi copilul care nu a implinit vârsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea
cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor arei decizii care il priveste.
(4) |n toate cazurile prevazute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu vârsta si cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2)si (3). In caz de refuz, autoritatea competenta se va pronuna printr-o decizie motivata.
(6) Dispozitiile legale speciale privind consimtamântul sau prezenta copilului in procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de conflict de interese, sunt si ramân aplicabile.