Activitate InaNN

raluk0207 a scris:

Mai aveți frati sau surori? Tatăl dvs trăiește?

“Nu” pentru ambele întrebări.

Vă mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat! Acum înțeleg mai bine cum stau lucrurile.
Garsoniera este singura mea proprietate exclusivă, mai dețin o proprietate împreună cu soțul meu.

Mulțumesc pentru răspunsuri. Deci, dupa ridicarea ipotecii, garsoniera va fi bun comun dobandit in timpul casatoriei?
Un act de donatie impreuna cu o hartie prin care sotul semneaza ca nu are nicio pretentie nu este valid? Copilul minor ar putea ataca formele inainte de majorat?

Buna ziua,

Am o garsoniera pe care vreau sa o trec pe numele mamei mele, sa nu ramana pe drumuri in cazul mortii mele (mostenitori ar fi fiul meu minor si sotul meu).
1. Garsoniera este achizitionata cu credit ipotecar inainte de casatorie. Dupa plata ultimei rate, garsoniera va fi considerata bun comun sau ca unu dobandit inaintea casatoriei?
2. Ce forme legale am la dispozitie, astfel incat sa nu fie ulterior contestate de mostenitori? Din pacate, contractul de vanzare cumparare nu este o posibil pentru ca nu avem suma aferenta garsonierei.

Acum aproximativ 23 de ani, părinții mei au făcut un contract de întreținere cu bunicii (din partea tatălui), în care apartamentul intră în posesia primului cuplu “în schimbul întreținerii și îngrijirii pe care ne obligăm să le acordăm transmițătorilor pe tot restul vieții lor, iar la data decesului să le facem înmormântarea și cele cuvenite, conform datinilor”. Tatăl meu are o soră căreia, evident, nu i-a căzut bine acest aranjament.
La scurt timp după încheierea contractului, bunicul a murit și, în urma presiunilor bunicii, părinții mei s-au mutat cu ea, în apartamentul supus clauzei. Anul acesta, a murit tatăl meu și în apartamentul în cauză au rămas mama și bunica. De aici se complică și mai tare lucrurile pentru că bunica mea nu este genul de om cu care să poți trăi în liniște și înțelegere, oricât de înțelegător și calm ai fi. Așa că, din teamă de a nu o pierde și pe mama, am luat decizia să-mi pun toate economiile la bătaie, să mă îndatorez niște ani și să cumpăr o garsonieră în care ea să poată sta liniștită, fără scandaluri și amenințări zilnice.
Evident că, după un asemenea efort, nici eu, nici mama nu ne vom permite să o întreținem pe bunica, așa cum s-a obișnuit în cei 20 de ani cât au stat părinții mei cu ea. Ca să fie mai clar, bunica nu contribuie deloc la întreținerea casei sau la asigurarea bunurilor personale, deși are o pensie care i-ar acoperi lejer partea de cheltuieli. Am decis că, odată cu mutarea mamei, ne vom retrage sprijinul financiar, urmând să o ajut pe bunica la nevoie, ca orice altă nepoată. Asta înseamnă, desigur, că ne vom retrage și pretențiile asupra apartamentului.

Ținând cont de situație, m-ar ajuta să știu ce se poate face pentru a scăpa de această belea de apartament. Am înțeles că nu putem renunța noi, ci bunica ar trebui să denunțe contractul, ceea ce este mă și aștept să se întâmple odată ce mama va pleca de acolo. În acest caz, ne putem recupera investițiile făcute în apartament și cum? De asemenea, ce consecințe s-ar răsfrânge asupra noastră ca parte care nu și-a respectat promisiunea până la final?