Buna ziua. Ma framanta o problema. Eu locuiesc intr-un apartament al carui proprietar este tatal meu. El ajuta mai multe rude gen nepoti, veri si verisoare, copiii lor, care au plecat in Spania la munca de mai bine de 15 ani, sa isi pastreze (posibil dobandeasca) cetatenia romana. Acestia lucreaza "la negru" in constructii si agricultura si de aceea nu pot obtine cetatenia altei tari. In Romania ar muri de foame. Scopul este onorabil parerea mea, dar nu cunosc implicatiile juridice. E clar ca nu e o realitate faptul ca aceste persoane apar ca locuiesc toate in acest apartament, multe nu le cunosc si nu le voi cunoaste niciodata. Tata i-a declarat la politie ca locuiesc aici. Nu stiu cati sunt, cred ca vreo 5-6 persoane. Si mie imi este mila de ei. Drama romanilor de a fi sclavi in alte tari... Cand le expira buletinul, le scoate tata altul. Inteleg ca isi pierd cetatenia romana daca nu mai au carte de identitate sau pot fi dati afara din Spania sau nu mai pot calatori in Romania sa vada alte rude sau sa se intoarca daca le va fi si mai greu acolo. Asta imi spune tata. Dar ce se intampla daca tata moare, ca are totusi o varsta inaintata? Ok... eu mostenesc apartamentul, sunt singurul copil. Au vreun drept aceste rude la apartament? Pot sa pretinda sa locuiasca "de facto" in el vreodata? Sau eu nu pot sa il vand deoarece am "colocatari"? Doresc sa mentionez ca tata nu face ceea ce face pentru niciun avantaj material, dimpotriva cheltuie de la el cu imputernicirile notariale sa ii reprezinte cand le scoate acte noi sau le transmite prin posta.
Nu mai comentez ca nu are sens sa lungesc off-topic ce valoare de adevar au testele psihologice. Mi-am primit raspunsul. Multumesc pentru informatie si toate cele bune!
Am crezut pana acum ca la IML se inghesuie doar mortii. Nu e nevoie de zece ani de medicina, zece la drept si zece la practica pe cadavre ca sa poti sa iti dai seama ca vorbesti cu cineva care are discernamant la momentul respectiv. Corect era sa se accepte eliberarea unui astfel de certificat macar in orice spital de psihiatrie sa zicem in fata unei comisii din 3 sau 5 doctori, nu sa monopolizeze IML aceasta procedura. Atunci hai sa vedem reversul. De ce este legal ca orice spital dedicat bolilor mintale sa te declare "nebun", dar numai IML sa aiba dreptul sa declare ca ai un discernamant la un moment oarecare si care are valabilitate 20 zile. Cu alte cuvinte, o persoana cu un diagnostic de boala psihica este catalogata ca fiind "fara discernamant" in toate zilele vietii sale, indiferent de boala respectiva, indiferent ca omul este 99% functional cu medicatia respectiva (ok, poate mai sensibil la stress), dar exact ca un om care are diabet si ia insulina. Absurditatea continua daca luam in considerare o situatie ipotetica. Sa spunem ca "nebunul" a ridicat certificatul de la IML si deci pentru 20 de zile are discernamant. Daca face o crima in acea perioada, face inchisoare ca orice om, iar daca face crima aia in oricare alta perioada, nu este responsabil, ca doar nu are discernamant? Cineva din sistem a vrut sa le dea un ban gramada la cei de la IML pentru o formalitate. Chiar si un notar ar putea sa vada ca un om stie ce vrea de la notariat si de ce vrea sa faca testamentul sau e pe alta planeta. In schimb sunt "lasate" sa se incheie tot felul de contracte la notariat prin care oameni batrani sunt lasati pe drumuri fara casa de smecheri sau rudele lor, pentru ca nu vad sa citeasca, pentru ca sunt vai de capul lor, creduli, cu un picior in groapa sau nu se mai pot concentra sa citeasca un text sau ii depseste limbajul legal si nu le asigura nimeni un "traducator". De ce statul nu pretinde un certificat de discernamant pentru orice om care a depasit sa spunem 65 de ani, eventual si cu un test de IQ... inainte sa ii lase sa dea cu subsemnatul in acte legalizate la notar? Bineinteles ca sunt intrebari retorice... imi vars necazul... nu astept un raspuns... :))) Va multumesc la toti pentru amabilitatea de a raspunde.
Multumesc pentru informatie. Certificatul medico legal psihiatric se obtine numai de la IML? Cred ca sunt cozi pe 7 randuri sau liste de asteptare la care nu mai vine randul, mai ales acum in criza asta cu Covidul.
Multumesc. Nu stiam de existenta acestui certificat medico legal psihiatric. Parintele, daca este in viata, este oricum mostenitor rezervatar. Dar ce cota primeste (primesc cei doi parinti)?
Buna ziua! Nu am copii si nu am frati, dar am parinti in viata. Doresc sa las un testament in favoarea sotului meu, sa fie legatar universal asupra tuturor bunurilor mele. Daca se intampla situatia nefericita, cum se modifica cota succesorala a sotului meu, in acest caz? Doresc mai ales sa impiedic sa mai vina la masa succesorala veri si unchi hrapareti, in caz ca si parintii mei mor inaintea mea. Parintii nu au probleme financiare, dimpotriva, deci nu vreau sa primesc reprosuri gen ca ii dezmostenesc. Problema este ca eu sufar de o boala psihica cronica despre care se poate, cu rea vointa, spune ca imi afecteaza discernamantul. Acest lucru este valabil numai in situatia ca as fi in criza, ceea ce nu se intampla de mai bine de un deceniu si se tine sub control cu medicatia pe care o iau constant. Deci functionez ca un om normal, poate mai sensibila, dar sunt OK, chiar inca mai lucrez intr-o functie publica si am in jurul meu oameni cu probleme psihice mai mari, dar care nu au un diagnostic pus (asta e alta discutie). Nu mai comentez ca din cauza stigmei asociata bolilor psihice colegii nu prea stiu de problema mea, dar rudele evident ca stiu. In acest caz, ce valoare are un testament al meu in general? Daca este in forma olografa va fi probabil atacat de rude. Daca il fac la notar atunci se cheama "ca am discernamant"? Trebuie sa aduc martori sa vada ca sunt normala cand scriu testamentul? Cum poate un alt om sa decida ca altul este normal psihic la momentul cand scrie un testament? Trebuie sa fie psiholog sau psihiatru? Cu alte cuvinte unde este limita absurditatii ca sa stiu cum pot totusi sa imi exprim vointa intr-un testament si sa fie sanse minime sa fie incalcata de rudele care vor dori sa il atace?