in cazul unui litigiu de munca vorbim despre sindicat, nu despre acel consilier juridic. Daca el are sprijinul colegilor asociati in sindicat, lucrurile nu sunt chiar atat de grave. In plus, s a retinut gresit ideea ca in general sindicatul este intr un confi ct cu angajatorul. Sindicatul poate folosi o multime de instrumente diplomatice lsi legale prin care sa nu lasa un conflcit deschis intre el si angajator.
Salariul minim pentru bugetari si salariul minim pentru sectorul privat
Conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 44o lei, adică 2,59 lei/oră, iar pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2 (art.40 alin.1 lit.d acelaşi contract), rezultând un salariu minim de 88o de lei. Acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unitate, care nu poate fi mai mic decât cel minim brut pe ţară.
Conform art. 3 alin.1 lit. a din acelaşi act, contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional este aplicabil salariaţilor din unităţile din toată ţara, indiferent de forma de capital social( de stat sau privat, roman sau străin/mixt).
Trăsăturile exprese şi imperative ale contractului citat sunt completate de caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, garantat prin Constituţie în art. 41 alin. 5, precum şi de principiul de drept conform căruia „contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor”, dar şi de dispoziţii din chiar conţinutul contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional( art. 3 alin. 1).
Având în vedere acestea, apreciey că nu există nici un dubiu asupra faptului că art. 40 art.40 alin.1 lit.a şi d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, referitor la asigurarea unui salariu minim de 880 de lei este aplicabil şi salariaţilor din sectorul bugetar, încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire cerută este cea de studii superioare. Mai mult, acest contract colectiv valabil încheiat este aplicabil tuturor salariaţilor şi ca efect al dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legii 130/1996, el nedeosebind în conţinutul său între categorii de salariaţi faţă de care se aplică sau nu. Nici nu ar putea-o face atâta timp cât legislaţia în vigoare este foarte clară în privinţa efectelor, întinderii şi rolului contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional.
Necorectarea acestei situaţii conduce la ceea ce avem acum, respectiv două salarii de bază brute minime pentru salariaţii cu studii superioare, unul la nivel „naţional” şi unul pentru personalul dinsectorul bugetar, ca şi cum acesta ar fi din afara sistemului naţional reglementat de art. 3 alin. 1 lit. a din contract.
Acest fapt nu poate fi menţinut ca atare decât negarea efectelor clauzelor contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, fiind imposibil ca în cadrul unui singur stat, în care există un contract colectiv de muncă unic la nivel naţional, acesta să nu fie aplicat faţă de toţi salariaţii, deşi în privinţa efectelor acestuia, legea este foarte clară (produce efecte pentru toţi salariaţii).
Înlăturarea personalului din sectorul bugetar cu studii superioare de la acordarea unui drept garantat, fără nici o motivaţie sustenabilă, ar reprezenta o discriminare flagrantă.
Subliniez că prin art. 16 din Constituţie cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii şi discriminări şi nimeni nu este mai presus de lege, nici măcar Guvernul, care de altfel trebuie să fie un garant al aplicării şi interpretării legii.
Acte normtive aplicabile:
1. „Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte .... pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile din ţară, indiferent de forma de capital social (...), în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional” – art. 3 alin. 1 lit. c contract colectiv de muncă unic la nivel naţional;
2. „... termenul „unitate” desemnează societăţile comerciale, alte organizaţii cu scop lucrativ, instituţiile publice şi orice persoană juridică ce angajează salariaţi” – art.2 alin.2 acelaşi contract
3. începând cu 1 ianuarie 2007 personalul încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2 (art.40 alin.1 lit.d acelaşi contract), iar coeficienţii minimi de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unitate, care nu poate fi mai mic decât cel minim brut pe ţară;
4. contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor – art. 236 alin. 4 Codul Muncii
5. Convenţiile colective sunt obligatorii pentru părţi –art. 41 alin. 5 Constituţia României,
6. Guvernul României este parte semnatară a acestui contract colectiv
Consilier Juridic
Alexandra Ichim
avocatnet.ro explicăm legislația
