Activitate mary1970

Urata comparatie ati facut domnule (cea cu tonomatul) si nu ma mir ca societatea se duce de rapa daca aceasta este impresia barbatilor despre femei....Si in cazul unui copil nu cred ca e nimeni proprietar! Doar ca dupa un divort unul din cei doi parinti isi asuma mai multe responsabilitati decat celalalt. Si in niciun caz nu poate fi vorba de controlat viata fostului sot prin intermediul copilului. Control ar fi daca mama ar urmari pas cu pas fostul sot cand ia copilul, poate asa ar sti unde il duce. E vorba doar despre faptul ca o mama care intr-adevar isi creste singura copilul si il ingrijeste cum stie ea mai bine nu doreste ca intai copilul ei sa pateasca ceva si de-abia apoi sa se ia masuri. Scopul nu este de a dovedi cat de rau ii e cu tatal in perioada cat e cu el, scopul unei mame e acela de a sti ca micutului ii este cu adevarat bine in acea perioada.
Multumesc pentru raspunsurile atat de profesionale, dar nu cred ca voi mai intra pe acest forum!

Nu e vorba doar de cine gateste, de cine face cumparaturile sau cine face temele cu cel mic...Problemele dintre parinti intr-adevar nu trebuie sa afecteze copilul, insa, privindu-mi fiica cum se straduieste sa fie o mama buna pt nepotelul meu imi dau seama ca o femeie divortata nu mai are dreptul la viata, are numai obligatii si responsabilitati fata de cel mic.
Fiica mea a renuntat de bunavoie la pensia de intretinere din partea tatalui, dar pt ca acesta a insistat ca nu vrea ,,probleme", a deschis un cont in care banii micutului se aduna si ii va folosi la un moment dat cum va considera el de cuviinta. In schimb tatal, care l-a parasit pe micut de cand avea doar cateva zile, nu a fost in stare sa o ajute pe mamica lui sa mearga sa cumpere scutece de unica folosinta pt bebelus. Era un simplu ajutor, acordat atat mamicii cat si bebelusului, pe care mama a fost nevoita sa-l care prin magazine.
Concluzia este ca sunt fel de fel de tati, la fel cum sunt fel de fel de mame....Fiecare caz in parte trebuie judecat diferit....nu exista o eticheta cu care putem sa-i catalogam pe toti tatii, asa cum nu exista nici pt mame o singura eticheta

Felicitari, ati pus punctul pe i !!!!
Eu nu sunt in niciuna din situatii...sunt doar bunica unui baietel crescut doar de mama. Dar imi recunosc fiica, adica pe mamica divortata in descrierea de mai sus.

Tatal are conform unei hot. jud. , drept de vizitare in primul si al treilea weekend din luna, la domiciliul sau din localitatea...., str....., nr..... Dupa o perioada tatal isi schimba domiciliul, fara sa mai anunte mama minorului. Astfel incat, mama nu stie unde duce tatal copilul pe perioada cat acesta se afla in grija tatalui, nu stie daca i se respecta programul cu care micutul este obisnuit, nu i se raspunde la telefon in aceasta perioada. Ce se poate face in aceasta situatie???

Fara a avea intentia sa fac remarci nepotrivite la adresa unuia sau altuia dintre colegii dvs, vreau sa fac specificatia ca nu sunt eu cel care a ,,declansat" discutii in afara topicului. Unii dintre colegii dvs isi permit sa dea pe langa sfaturi juridice si sfaturi medicale, psihologice, ba chiar isi exprima si opinii personale. Raspunsul meu a venit in concordanta cu cele discutate si nu am nimic personal cu nimeni.

D-na AVLIL, se vede treaba ca nu sunteti mama. Daca ati fi v-ati lasa copilul in seama unui necunoscut care are doar ,,titlul" de tata, fara sa fi fost vreodata tata in adevaratul sens al cuvantului? Copilul in cauza are putin peste 4 ani, iar tatal respectiv nu la vazut prea mult de cand s-a nascut (a parasit mama in timp ce aceasta era insarcinata). Colaborare cu acest tata nu se poate, nu ntreaba niciodata ce trebuie sa i se dea copilului de mancare, cand trebuie sa doarma, ce are si ce nu are voie sa faca, vine si il ia ca pe un obiect oarecare si il aduce inapoi fara a da detalii despre ce a facut copilul in timpul in care a stat la el.Daca mama i-ar fi dat copilul, bolnav fiind, nici macar n-ar fi raspuns la tel ca sa-i spuna care este starea copilului. Deci interesul suprem al copilului este sa dea o lectie ,,tatalui" despre cum e sa fie tata (nopti nedormite cand copilul e bolnav), chiar daca o face riscandu-si sanatatea?

AVLIL a scris:

Ce avea minorul? Ce boala adica? Nu era transportabil?
Politia l-a lasat la dv., nu v-a spus ca trebuie sa mearga cu tatal?

Transportabil era, ca doar nu e nici infirm si nici in spital nu era internat. asta nu presupune ca tatal sa-l scoata din casa. nu cred ca vreun politist ar fi putut sa ia de langa mama lui un copil cu febra 40. Ar fi stiut un tata ce sa faca intr-o astfel de situatie?
Despre eliminarea vizitelor nu s-a vorbit niciodata, mama nu doreste acest lucru. Dar vrea ca toata aceasta agresiune psihica pe care o exercita tatal asupra lor sa inceteze.
Mama doreste doar ca anumite persoane, din anumite institutii, sa-si faca datoria si sa verifice cam in ce mod isi face tatal ,,meseria" de tata. De ce nu intervine autoritatea tutelara? Mama a sesizat ca exista unele nereguli.....dar se pare ca s-au cam spalat pe maini dupa ce i-au acordat tatalui dreptul la vizita.

In urma divortului, mamei ii este incredintat copilul minor, iar tatal are drept de vizita in week-end. Dupa diverse sicane pe care le face tatal cand afla ca fosta sotie are o relatie, urmeaza cea mai dura. Tatal isi viziteaza copilul, dar nu oricum, ci impreuna cu organele de politie... Mama i-a transmis tatalui ca e copilul bolnav, dar acesta se incapataneaza sa ia copilul si se prezinta cu politia la usa mamei. Se intocmeste un proces de constatare a faptului ca minorul e bolnav. Problema e urmatoarea... in urma acestor situatii tensionate prin care este nevoit sa treaca, copilul a inceput sa fie speriat, sa viseze urat noaptea etc.... Ce se poate face ca mama sa poata proteja acest copil, avand in vedere ca tatal nu se controleaza in niciun fel in prezenta minorului?