Accident/ Incident de muncă Finlanda.
Salutare. In Ianuarie anul acesta am fost detașat de firma românească pentru care lucram in Finlanda pentru niște proiecte ( montaj ascensoare și scări rulante) .
După ce am obținut toate cardurile și actele necesare pentru a putea intra in șantierele respective, am avut un accident de muncă, mai exact am alunecat și am căzut pe niște scări de acces în interiorul unui șantier.
După aproximativ 20 minute timp in care am fost inconștient m-a găsit colegul și a anunțat pe cei responsabili pentru protecția muncii și responsabilul din șantier. Am ajuns la urgențe in Helsinki, unde am făcut toate procedurile și analizele necesare și din fericire nu am avut nimic grav fizic fiind externat după vreo 9 ore cu mențiunea sa fac o pauza de 5 zile.
Firma mea a fost nevoită, pe bună dreptate, sa mă înlocuiască cu un alt coleg trimis din țară. După vreo 2 săptămâni firma mi-a cumpărat bilet de avion pentru a mă întoarcere în România.
Pe aeroportul din Berlin a început distracția, că sa zic așa...când am vrut sa cobor scările efectiv corpul mi s-au blocat, au început să-mi tremure picioarele și o durere in piept puternică, efectiv vedeam scările cum se mișcă în zigzag, am coborât scările in fund și cu ochii închiși la coborârea în avion la fel, de precizat că la urcare nu aveam nimic.
După ce am ajuns in țară am fost la câteva ședințe la psiholog, care mi-a zis că am făcut un fel de fobie de scări în urma căzăturii.
Am ajuns la psihiatru, care mi-a dat un tratament pentru a stopa atacurile de panica și niște calmante sa mă ajute sa dorm pentru că visam foarte des că pic sau că trebuie să cobor niște scări și mă trezeam cu niște dureri in piept si simțeam că mă sufoc.
Am avut concediu medical de psihiatrie 21 de zile, pentru că atat a zis că se poate da, dar problemele astea nu am dispărut.
In momentul de față nu mai lucrez la firma respectivă pentru că nu mă mai simțeam în siguranță să fiu la înălțime, lucru pe care ei l-au înțeles.
Viața mi-a fost dată peste cap din ziua aia, pentru că nu puteam sa ies cu fetița mea de 2 ani afară fiindca trebuia să cobor scări și nu puteam cu ea in brațe sa le cobor, oriunde merg incerc sa evit scările sau daca nu am cum le cobor cu ochii închiși.
Sunt cumva furios pe cei din Finlanda pentru că deși s-a dovedit că din cauza lor s-a produs accidentul nu s-a mai interesant nimeni de mine.
Accidentul a fost declarat la ITM în Ro și în Finlanda.
Eu in momentul accidentului purtam tot ce ține de SSM; cască, ochelari, căști de protecție.
Pot face ceva pe cale juridică pentru a obține niște compensații pentru cele întâmplate? Cunoașteți vre-un avocat in astfel de speță care mă poate ajuta?
Scuze pentru tldr și pentru anumite greșeli dar în același timp incerc să-mi liniștesc fetița care vrea afară plus că imi creează un disconfort să-mi amintesc episodul ăla..
Edit: Poate m-am exprimat greșit când am spus că am alunecat. Practic o bucată de lemn care era pusă peste scările de granit, pentru protecție, s-a desprins in momentul in care eu am dat să cobor.
In mod normal trebuiau sa fie asigurate cu niște șuruburi, care în urma analizelor celor din firma s-a dovedit că lipseau
Bună seara,mă aflu într-o situație destul de grea și dureroasa.
Sunt împreună cu soția mea de 3 ani și avem o fetiță de 9 luni dar am ajuns într-un punct în care nu mai pot sa îndur stresul la care sunt supus zi de zi.
Soția mea efectiv nu are încredere deloc în mine și mă acuză zi de zi de infidelitate, problema apare când acuzele astea sunt nefondate și multe dintre ele sunt închipuiri. La început am zis că e doar o simplă gelozie dar ușor ușor s-au transformat într-o paranoia pentru că ea aude și vede chestii care nu s-au întâmplat. A început cu chestii mărunte spunând că eu o vorbesc de rău pe ea cu prietenii mei, că eu râd de ea că e "proastă și că miroase de la ea" că am pus camere in casă să o spionez, aude tot felul de vorbe pe care eu nici nu le gândesc apoi sa le mai și spun.
M-a acuzat că am făcut un copil cu soția unui prieten de-al meu și el știe lucrul asta dar accepta să-l crească el. Mă acuza in mod constant că am o relație ascunsa cu nașa fetiței de botez. Am avut inclusiv o discuție și cu nașii noștri punând-o față în față și cu dovezi și ea tot nu crede. M-a acuzat că eu și nașa fetiței ne-am atins în zonele intime de față cu ea și că e a văzut clar că așa s-au întâmplat. Țin să precizez că eu am avut o discuție cu nașul și el știe că soția lui nu ar face așa ceva și că are încredere deplină în ea.
Acum 1 ora aveam o discuție în care eu am spus o frază și ea a înțeles că am spus ceva de nașa. Nu e prima oară când eu vorbesc de ceva și ea înțelege altceva, fiind ferm convinsă că eu și Ioana ne batem joc de ea. In momentul asta nici cu nașii nu mai vorbesc, vă dați seama că se simte și ea aiurea, mi-a și declarat că efectiv ii vine sa o pocnească și mai bine rupem legăturile.
Tind sa cred că ea are o problemă psihică și toate semnele indica o schizofrenie paranoida având și o tentativa de suicid in care a înghițit mai multe pastile și s-a dus să doarmă langa fetița, am chemat ambulanța și în urma controlului, nu prezenta risc pt că deja vomitase mare parte din pastile. As putea sa scriu 3 pagini cu toate "filmele" pe care ea le are despre mine. Într-o oarecare măsură mă simt puțin și în primejdie câteodată din cauza priviri reci, criminale.
As vrea sa depun actele de divorț dar în același timp nu mi-aș dori că fiica mea sa crească cu un asemenea om. Îmi cer scuze pt anumite greșeli dar sunt într-o stare nasoală. Va pot ruga să mă sfătuiți putin și să-mi spuneți ce șanse as avea să o conving măcar să facă un control.