Dom'le, sunteti pe bune?
Banii nu se duc la nevasta, se duc la copil. Dc nu vroia sa plateasca, trebuia sa se lupte sa-l ia.
Si daca acel copil avea haine doar de la kids etc., e normal ca divortul sa-i influienteze viata incat sa poarte haine din piata? Eu spun ca nu si asta e si spiritul legii. Iar daca fosta nu gestioneaza banii in interesul copilului, atunci probati acest lucru in instanta.
Cu cine sa lupte sa-l ia......hahahahaha......cu legea din romania........buna gluma....
Daca amandoi parintii urmaresc numai interesul copilului nu vad ce probleme o sa aveti.
eoret a scris:
Aveti dreptate in ceea ce spuneti dar eu vreau sa stiu daca legal se poate da custodie comuna pentru ca din pacate viata iti ofera surprize neplacute iar unii oameni pot lua decizii cara sa afecteze buna crestere a unui copil , daca legea le da acest drept.
eheee.....vise taica......dupa divort nu stiu cum sa intarate copilul unul impotiva altuia.....cum sa-l foloseasca moneda de schimb intre ei.....cum sa-l foloseasca drept razbunare pe ceea ce ei NU AU FOST IN STARE......si copilul va creste....dar din inertia vietii.....asa ca....nici nu vreau sa aud cuvintele astea " interesul minorului " care sunt exagerat de departe de adevaratul lor sens....si dupa divort totul e doar o FATADA....si pana la urma cel care nu are custodia renunta el insasi de asi mai bate capul....pai daca ei au ajuns la divort , cum va inchipuiti vre-o data ca ei se vor intelege asupra interesului copilului....
Si daca educatia primita nu este tocmai in regula.....cine decide asta....cine va hotari daca este sau nu...cum poate demonstra celalalt parinte ca educatia copilului este pe cale sa o ia la vale.......va spun eu....ca nu va avea cum....sau eventual va trebuii sa munceasca pana peste cap sa ii indrepte educatia.........si este un fel de domino.....fara sfarsit, dar intereseaza pe cineva aceste aspecte....niciodata....pt. ca divortul in romania a devenit de mult doar o rutina....nimic care sa spuna in vre-o lege despre ce efecte ar avea asupra unui copil care N U A R E A B S O L U T NICI O VINAAA.....
Ideea e ca eu nu-mi doresc divortul, dar cand te "casatoresti" si cu socrii, atunci e nasol.....cand tatal ei imi intezice sa o mai caut, totusi fiind sotia mea si dorind-umi sa-mi repar casnicia, cand o tine sub teroarea ca daca te mai prind cu el, la mine in casa nu mai ai ce cauta......si evident ca si ea se gandeste....daca ne certam iar, ce face......cand mama ei nu face altceva decat sa-i toace creeri lui tacsu ca " aoleu copilul ( sotia)".......ce e de facut.....? cand de la inceput relatia noastra de prietenie a durat 3 ani cu toate ca ai aei nu au fost de acord de la inceput cu ea, in acest sens tatal ei aplicandui o corectie severa cu capete sparte.....ca intr-un final sa ne uneasca copilul.....atunci a fost prima data cand am putut avea o discutie cu taicasu....si prima data cand am am ajuns sa o cunosc pe maicasa aceasta era "fardata destul de rau".....acum vin eu si intreb......cum pot repara o casnicie cand ea este indoctrinata cu tot ce e mai negativ despre mine....nu zic ca eu am fost perfect.....dar macar sa am posibilitatea sa indrept ceea ce am gresit....deci divortul este iminent.....nu stiu daca lungrea divortului este o solutie, cu toate ca as putea sa-l fac sa dureze ani in sir.....inca un amanunt de mentionat.....diferenta de varsta intre noi e de 14 ani.....deci si diferenta mare de mentalitate......dar sunt in stare...macar pt. copil sa las de la mine cat in lua si in stele.....eu insa-mi avand copilaria fara tata alaturi de mine....va las pe voi sa gasiti o rezolvare......ca eu unul am ajuns la capatul ideilor.....efectiv nu stiu ce sa fac.....
Da, atasamentul nu e esential, nici afectiunea, nici...defapt nu e nimic esential.
Nu m-am dus in fata instantei sa zic "dati-mi copilul , ca e atasat de mine".....i-am aratat mai intai prin probe , considerentele de fapt care au dus la acest atasament, care s-a sudat in timp, dar dezvoltarea lui a inceput inca de cand copilul era foarte mic. Un copil de 3 ani nu poate plange zi de zi dupa un parinte timp de un an , doar pentru ca il lasa la calculator.
Deasemeni am dorit sa ii arat prin probe si efectele practice ala atasamentului. Intelegand insa gravitatea situtatiei instanta a facut totul sa nu arat asta.
Egalitatea de care vorbiti a fost posibila ca asa a vrut instanta nu ca aceea ar fi fost situatia de fapt.
Material am demonstrat instantei ca stau mult mai bine decat mama, ca realizez venituri de 4 ori mai mari decat ea, si ca , chiar si cu pensia alimentara pe care i-as plati-o ar avea un venit de aproape 2 ori mai mic decat al meu...n-a contat.
Conduita morla, faptul ca m-am ingrijit de copil si ca stiu , pot , si vreau sa ma ocup de copil, asa cum am facut-o si inainte de despartire, si dupa despartire, nu am luat nici o zi pauza de la meseria de parinte.....n-a contat nimic.
Atasamentul si afectiunea ...n-a contat.
Faptul imi las minorul plangand la mama, si ca ora aceea in care il pregatesc sa il duc inapoi la mama , cand isi da seama ce il asteapta , reprezinta un moment dintre cele mai triste momente din viata unui copil, nu se poate exprima in cuvinte....n-a contat (vorba instantei , copilul oricum sufera - de ce sa minimizam suferinta, nu mai bine o perpetuam sau asteptam sa o vindece timpul, in plina formare a minorului???????).
E mama, e prezenta la proces, e salariata, poate sa se ocupe de copil, si s-a ocupat si inainte? iata esenta incredintarii.....
Este suficent pentru o mama sa arate aceste lucruri , si a castigat procesul, chiar din momentul in care judele este convins de aceste aspecte. Din acel moment , judecatorii mimeaza ca ar continua procesul, ca sa nu afecteze "dreptul tatalui la un proces echitabil" , dar se uita la tati ca la niste mascarici si probabil ca gandesc "asta n-a inteles ca s-a terminat???"
Da, intr-adevar, cazul meu e mai special, atat de special incat e putin credibil , si a trebuit sa cer si probe mai speciale, dar daca cei chipurile pusi sa inteleaga adevarul sunt tocmai cei ce nu doresc sa il vada, pentru ca deja au luat decizia.....
In fine, va multumesc pentru urari, si eu sper sa ajunga un tanar fericit, si sa aiba intelepciunea de a nu repeta greselile parintilor lui.
Ce se intampla cand mama nu este salariata....sau a fost de cateva ori pt. scurt timp......ce se intampla cand acastea are o gramada de lipsuri.....in casnicie.....tot acelasi lucru.......nu conteaza absolut nimic....
...cu alte cuvinte...ca sa nu o mai lungim....la noi in tara judecator e rege....face exact ce vrea si nu ai absolut nimic de facut impotriva lui....NIMIC......poti sa arati tu si desenat si scris si filmoteca si martori si ce-ti trece prin cap...exista cineva care sa judece dreptatea sau corectitudinea hotararilor luate de judecatori....evident ca nu...el tot ce vrea face.....si atunci mi se pare foarte normal sa apelezi la o instanta unde macar 50% din motivati iti sunt luate in seama....decat NIMICUL din Romania....sau poate imi fac operatie de schimbare de sex....cine stie....fiind femeie o sa fiu ascultat in acest caz...
...nu tin neaparat sa ajung la divort....dar daca cineva imi da o cale legala de a "divorta" de socrii.....sau de ai constrange in orice fel pe cale legala....as fi foarte curios sa aflu....ca eu inca nu cunosc vre-o cale legala.....iar ilegal....nu vreau sa stiu....pt. ca se folosesc foarte bine merci de fica mea care a devenit obiectul de schimb....iar modelul e " uite nevasta, nu-i nevasta.....faci ce vrem noi......ia copilul nu-i copilul...."....mie imi suna a santaj sentimental....profitand de faptul ca-mi iubesc copilul mai mult decat propria-mi viata.....ce pot face eu legal inpotriva acestor stari de fapt.....nimic.....
Data post: Luni, 16 Februarie 2009, 17:15
Subiect: RE: Custodie copil
eeee......cum e doamna avocat.....asta am patit si eu odata cand ea a fost plecata la parinti vre-o luna si cand imi vedeam copilul o data la 2-3 zile, acelasi comportamnet il avea la plecarea mea.......de asta cine tine cont....va spun eu
N I M E N I.......iar ambitiile si minciunile unora sunt mai presus decat copilul.......la modul, la-s ca ii trece lui......dar efectele in timp asupra copilului.....cine isi asuma responsabilitatea lor.....va spun eu nimeni....si sunt fapte deosebit de grave.......imi vine sa mor pe aceste rahaturi care se intampla zi de zi, ora de ora.....
Si atunci intrebarea mea a fost simpla....ce fac dupa ce scap de gluma procesului din romania, ce trebuie sa fac , cum si in ce fel ca sa ajung la o instanta superioara care trateaza aceste probleme nu ca pe o GLUMA
ultima data editat de wifi_44 pe data de Luni, 16 Februarie 2009, 17:18
In parte aveti dreptate.....dar nu fac dacat sa fiu realist....cunosc cazuri in care tatii au salarii de mii de euro pe luna si conditii cat cuprinde pt. bunastarea copilului....iar sotia nu a avut nici macar o ora pe cartea de munca si alte minusuri considerabile in defavoarea copilului, dar cu toate astea i-au fost dat copilul in custodie.....asa ca decat sa ma lupt cu morile de vant, sa cheltuiesc bani aiurea pt. cauze pierdute din start, mai bine ma concentrez acolo unde stiu ca am cele mai mari sanse sa-mi gasesc dreptatea.....pt. ca eu insa-mi am crescut fara tata iar la divort am fost dat spre crestere mamei, si am fost mitit ca tata a facut si ca a dres, fapte care conform insasi hotarari judecatoresti asa pareau sa fie.....iar dupa cateva zeci de ani sa aflu eu insami adevarul care era departe de cel din acele acte.... a nu se intelege ca-mi judec mama, nu mi-a lipsit nimic,doar modul in care se judeca procesele in romania.....nu e nimic ca in filme.....nu sta nimeni sa despice firul in 4 ca sa afle adevarul real.....nu intereseaza pe nimeni daca ai niste socri de tot rahatul care in loc sa indrepte ceva , instiga la ura, minciuna si alte josnicii de acest gen........si atunci de ce sa imi fac sperante aiurea....acolo unde nu voi obtine mare lucru
Pai am aratat mai devreme.....conform mentalitatii bolnave a judecatorilor, copilul este dat mamei......nu conteaza ca nu a muncit , ca nu avea grija de copil, si N motive.....si nici nu ma astept sa castig custodia copilului......cu toata staruinta de care as da dovada... Nu este un drept al meu care imi este incalcat, de a avea sanse egale de a obtine custodia copilului dupa divort....?
Slabe sanse...poate cand s-o inventa divotul de socrii si mintea nevestelor va fi mai putin la fat-rumos din lacrima ....e prea mare diferenta de varsta intre noi iar daca nu ai o scara a valorilor si prioritatilor in viata si ti-o traiesti haotic de azi pe maine.....ma indoiesc ca ar mai fi ceva de facut...
P.S. rog un moderator sa mute subiectul la sectiunea cu pricina...
avocatnet.ro explicăm legislația
