Si, in plus, si daca ar fi nula o asemenea tranzactie, eu nu contest ca nu pot cere reincredintarea minorilor. Spun doar ca, daca o fac, pierd casa. Casa imi este alocata sub conditie rezolutorie, deci actul prin care mi-a fost data este afectat de modalitati. Daca nu se respecta conditia, actul de instrainare a locuintei (in favoarea mea) va fi el nul, iar dreptul meu de a locui acolo se va desfiinta. Pot ramane cu locuinta? Hmm. Nu vad cum, dar daca este posibil as vrea sa va cer o consultatie in particular, la cabinet si sa demaram procedura.
Va multumesc din nou
Dl avocat Lascoschi a inteles perfect despre ce este vorba. Este intr-adevar un caz complicat. :(
Nu este nula deloc. Instanta a pronuntat o hotarare de expedient prin care consfiinteste invoiala scrisa, semnata in fata notarilor de mine si fostul meu sot.
Da, aveti perfecta dreptate. Va fi un proces de durata pana voi indeplini conditiile pe care mi le-ati expus. Servici, casa, dovada ca el nu se ocupa de copiii in mod corespunzator etc. Va multumesc, dna Stoica. In momentul cand situatia mea financiara si locativa se va schimba si voi putea asigura minorilor o crestere si o educatie conforma nevoilor lor, voi reveni pentru a va cere in concret sfatul cu privire la demararea procesului de reincredintare. Inca o data, va multumesc.
Va multumesc frumos pentru sfaturi.
Exact la ceea ce spune dl. avocat Lascoschi ma gandesc. Este cert ca in cazul reincredintarii copiilor catre mine, pierd casa in care locuiesc. Casa nu era un bun comun si nu mi-a revenit dupa partaj, ci fostul meu sot mi-a trecut-o in proprietate cu conditia sa renunt la custodia minorilor. In plus, ce sanse am sa cer reincredintarea, atata timp cat el a angajat o bona in acest scop? Ca sa nu mai spun ca bona este de meserie educatoare, a lucrat mult timp in Austria in acest domeniu, este foarte calificata etc. Si ma mai tem de ceva. Ca atacarea hotararii in care se prevede dreptul meu de vizitare (care imi este foarte favorabil - pot vedea copiii aproape zilnic) ar putea sa duca la o restrangere a timpului pe car eil pot aloca minorilor. Fostul meu sot poate pretinde ca vizitarea zilnica de catre mine il impedica sa ii duca pe copii intr-o vacanta si ca minorii au nevoie si ei de un concediu pe an la mare. Sunt somera, alta casa n-am, nici posibilitati materiale sa ii cresc. Greseala am facut-o la semnarea tranzactiei. Ma intreb doar ce sanse am sa remediez in viitor... Va multumesc tuturor pentru sfaturi, voi tine cont de ele. O zi buna tuturor.
Impreuna cu fostul meu sot avem doi copii minori. Am divortat in urma cu 3 luni. In urma divortului, copiii au fost incredintati spre crestere si educare tatalui. Eu (mama) am drepturi de vizitare conferite prin hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila dupa cum urmeaza: zilnic, de luni pana vineri intre orele 18 si 20, primul si al treilea weekend din luna, precum si in cea de-a doua si a 4-a zi de joi din fiecare luna. La divort, instanta a consfiintit o tranzactie ce impiedica partile sa formuleze pretentii noi cu privire la drepturile recuoscute sau stinse prin intermediul ei. Una dintre clauze prevede renuntarea fostului sot la un imobil in favoarea mea sub conditia rezolutorie a incredintarii minorilor catre acesta, astfel incat, daca fac cerere in justitie de reincredintare a minorilor mie, pierd imobilul.
De o luna de zile, fostul meu sot pleaca cu copiii in concedii in afara tarii, fara sa ma consulte, dar incalcandu-mi dreptul la vizitare. In plus, de mai mult timp constat ca minorii nu sunt ingrijiti de el ci de bona, fostul meu sot fiind vazut noaptea in oras, neinsotit de copii sau ziua, in afara localitatii, timp in care copiii mei nu au parte de ingrijirea lui.
Cum pot sa remediez aceasta situatie? Ma impiedica tranzactia semnata voluntar de mine sa fac o cerere in justitie de incredintare a copiilor mie pe aceste temeiuri? Care este solutia? Cum imi pot proteja dreptul la vizitare? Cum il pot impiedica sa iasa cu copiii din tara in cadrul programului meu de vizitare? Ce ma sfatuiti sa fac? Va multumesc
Poate aveti mai multe date decat am eu despre cazul in speta. Cert este ca OUG 96/2006 privind completarea Legii nr 248/2005, art 3 lit. c nu prevede necesitatea acordului parintelui care are doar drept de vizitare. In plus, daca perioada cat minorul este plecat din tara nu afecteaza programul de vizitare, chiar nu vad necesitatea acestei declaratii. Si, oricum, Politia de Frontiera nu impiedica iesirea din tara a copilului minor, incredintat unuia dintre parinti pe baza unei hotarari definitive si irevocabile, pe acest temei. Parintele caruia i se incalca dreptul la vizitare prin acest demers are dreptul la actiune in justitie. Poate ca este un neajuns al legii, dar, pana la eventuala ei modificare, cele prevazute de OUG 96/2006 raman valabile.
Ref la : "In acest caz , ambii parinti trebuie sa-si exprime acordul de vointa pentru ca minorul sa paraseasca tara , intrucat ambii se implica in educarea acestuia (Unuia ii e incredinat prin hotarare judecatoreasca spre crestere si educare , iar celalat parinte are un drept de vizita.)"
Stimata doamna consilier juridic, dreptul la vizitare conferit parintelui caruia nu i s-a incredintat minorul nu reprezinta drept de custodie. Acesta doar VEGHEAZA la educarea copilului minor etc. In cazul in care unul dintre parinti poseda o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila de INCREDINTARE a minorului, nu mai este necesar acordul celuilalt parinte (a se vedea OUG 96/2006 privind completarea Legii nr 248/2005, art 3 lit. c)
avocatnet.ro explicăm legislația
