Buna ziua !
Discutia nu este extrem de dificila sub aspectul prevederilor legislative , ambele tipuri de clauze, avandu- si izvorul legal in codul civil. Prima in art. 1513( clauza leonina), iar cea de- a doua in prevederile art.1578 c. civ.( clauza impreviziunii). Daca in privinta clauzei leonine , identificarea incalcarii acesteia este usoara, probleme mai serioase apar insa in interpretarea clauzelor impreviziunii, atat datorita existentei mai multor astfel de clauze cat si dificultatilor reale de identificare a situatiilor ce le sunt incidente.
Dispozitiile art. 1513 cod civil interzic contractul prin care un asociat îsi stipuleaza totalitatea câstigurilor, dupa cum si acea conventie prin care se hotaraste scutirea unora dintre asociati de la participarea la pierdere. Sanctiunea prevazuta de text pentru încalcarea dispozitiilor imperative este nulitatea conventiei. Cam asta ar fi problematica - consider eu- cat se poate de scurta si eufemistica a clauzei leonine, pretabila pe un forum.
In ceea ce priveste clauza impreviziunii, aceasta fiiind determinata de fenomenul economic al deprecierii monetare, prin inflatie, produs ulterior incheierii contractului, se pune problema posibilitatii de adaptare a contractului la noile imprejurari.
Plecand de la principiul nominalismului monetar, consacrat in Codul civil, in art. 1578, care are doar valoare supletiva, este posibila reevaluarea conventionala a obligatiilor. Partile pot stipula in contract clauze de impreviziune care le permit sa procedeze la readaptarea prestatiilor in raport cu anumiti indici economici, pentru mentinerea in timp a valorii reale a obligatiilor.
De asemenea, in temeiul principiului autonomiei de vointa, partile contractante pot, prin acordul lor de vointa, sa prevada in contract clauze de impreviziune sau de indexare, care vor permite judecatorilor sa procedeze la readaptarea si echilibrarea prestatiilor.
Exista doua tipuri de astfel de clauze de impreviziune: clauze de revizuire (sau de hardship) si clauze de indexare. Ceea ce au in comun este scopul amandurora: acela de a preveni un dezechilibru al prestatiilor cocontractantilor dintr-un contract cu titlu oneros cu executare in timp, dezechlibru ce ar putea fi cauzat de puternice fluctuatii ale preturilor pe parcursul executarii contractului, datorate unei instabilitati economice si, implicit, unei rate mari a inflatiei.
Cele doua tipuri de clauze au insa si elemente distinctive, care le demarca una fata de cealalta.
Astfel, clauza de revizuire (sau de hardship) este stipulatia dintr-un contract de lunga durata prin care partile se obliga sa-l adapteze, cu promtitudiune si in spirit de echitate, pe cale de renegociere sau printr-o procedura de reconciliere sau arbitrara, in situatia in care, ulteror incheierii contractului, constata sau apar imprejurari extraordinare afectand in mod serios echilibrul dintre contraprestatii.
Clauza de indexare este acea clauza contractuala prin care se urmareste mentinerea valorii unui contract pe termen lung prin evitarea dificultatiilor care pot aparea ca urmare a variatiei de preturi . Clauza de indexare prevede legarea sumelor inscrise in contract fie de un etalon monetar, fie de unul sau mai multe produse de baza . Vechiul pret este inlocuit automat, fara interventia partilor, printr-un nou pret, in functie de variatia etalonului convenit, avand loc astfel o mentinere a nivelului relativ al pretului.
Asadar, clauza de revizuire (sau de hardship) atrage obligatia partilor de a renegocia contractul sau, in lipsa unui comun acord cu privire la renegociere, de a apela la procedura de reconciliere sau arbitrara, in vederea reechilibrarii prestatiilor.
Clauza de indexare nu necesita o interventie ulterioara a partilor, ea operand in mod automat, in functie de varaitia etalonului stabilit de comun acord la momentul incheierii contractului. Fiind stabilite de comun acord de catre parti, respectarea acestor clauze de catre cocontractanti si, implicit, acceptarea efectelor lor, in vederea pastrarii echilibrului contraprestatiilor lor, nu face decat sa sublinieze, sa intareasca aplicarea principiului „pacta sunt servanda”.
Aceste clauze trebuie sa se inscrie pe linia ordinii publice monetare si economice, fiind lovite de nuluitate in cazul in care sunt abuzive.
Cu stima !