Actul normativ aplicabil este Legea nr. 203/1999 privind permisele de munca.
Art. 1. - Prezenta lege reglementează încadrarea în muncă a străinilor pe teritoriul României şi condiţiile de eliberare a permiselor de muncă.
..................
Art. 3. - (1) Permisul de muncă poate fi eliberat, la cerere, străinilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia română cu privire la încadrarea în muncă şi care au aplicată pe documentele de trecere a frontierei viza de lungă şedere pentru angajare în muncă sau, după caz, viza de lungă şedere pentru alte scopuri.
(2) Permisul de muncă poate fi eliberat, cu respectarea reglementărilor în vigoare, fără a fi necesară obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă, străinilor aflaţi în una dintre următoarele situaţii:
a) provin din state cu care România are încheiate acorduri, convenţii sau înţelegeri de desfiinţare a vizelor pentru trecerea frontierei în acest scop sau pentru care România a renunţat unilateral la obligativitatea vizelor;
b) beneficiază de drept de şedere temporară pentru reîntregirea familiei, acordat în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor în România;
c) beneficiază de drept de şedere temporară în scop de studii şi solicită încadrarea în muncă în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parţial, cu program de maximum 4 ore pe zi;
d) sunt membri de familie - soţ, soţie, copii - ai cetăţenilor români cu domiciliul în România.
Art. 4. - (1) Permisul de muncă se eliberează de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) Permisul de muncă se acordă pentru un interval de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii, la cererea titularului, pe noi intervale de 12 luni.
(3) În temeiul prevederilor acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte, permisele de muncă pot fi eliberate sau prelungite şi în alte condiţii sau situaţii decât cele prevăzute în prezenta lege.
(4) Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, cu avizul ministrului administraţiei şi internelor, poate decide eliberarea automată a permisului de muncă pentru persoanele care urmează să desfăşoare în România, în baza unui contract individual de muncă, activităţi cu influenţe majore asupra dezvoltării economice a ţării.
(5) Prevederile alin. (4) sunt aplicabile până la data de 1 ianuarie 2007.
(6) Litigiile în legătură cu refuzul acordării permisului de muncă se soluţionează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Art. 5. - (1) Permisul de muncă dă dreptul titularului să fie încadrat, prin încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată, pe perioada de valabilitate a acestuia, la o singură persoană fizică sau juridică din România ori la o reprezentanţă autorizată din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate.
(2) Prevederile art. 80 alin. (3) şi ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, prin care se limitează posibilitatea prelungirii contractelor individuale de muncă pe durată determinată, nu sunt aplicabile străinilor.
Art. 6. - Pot fi încadraţi în muncă sau, după caz, pot presta muncă la persoane fizice sau juridice din România, fără permis de muncă, următoarele categorii de persoane:
a) străinii care şi-au stabilit, potrivit legii, domiciliul în România;
b) cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European şi membrii de familie ai acestora;
c) străinii al căror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale încheiate de România cu alte state;
d) străinii care au dobândit o formă de protecţie în România;
e) străinii detaşaţi de către o companie străină cu sediul pe teritoriul unui stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului la o reprezentanţă, sucursală ori filială a sa, aflată pe teritoriul României, sau la o societate comercială, persoană juridică română, al cărei asociat/acţionar este compania străină, cu acelaşi obiect de activitate, dacă fac dovada că nu sunt în raporturi de muncă cu o altă persoană juridică română;
f) străinii detaşaţi de către un angajator cu sediul în străinătate la o persoană juridică din România, în baza unui contract comercial de prestări de servicii încheiat între cele două părţi;
g) străinii care desfăşoară activităţi didactice, ştiinţifice, artistice sau alte categorii de activităţi specifice, cu caracter temporar, în instituţii de profil din România, în baza ordinului ministrului de resort;
h) străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome.
.............................
Art. 8. - (1) Lucrătorii străini pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României numai în următoarele condiţii:
a) dacă locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate cu personal român;
b) dacă lucrătorul străin îndeplineşte condiţiile speciale de pregătire profesională şi experienţă în activitate, solicitate de angajator şi de legislaţia în vigoare.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic European, celorlalte categorii de straini prevazute la art. 3 alin. (2), precum si strainilor prevazuti in legi speciale.
Art. 9. - (1) Accesul lucrătorilor străini stagiari şi sezonieri pe piaţa muncii este reglementat prin acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale, încheiate de România cu alte state.
(2) Lucrătorii stagiari pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României pentru o perioadă de stagiu de 12 luni, cu posibilitate de prelungire a şederii până la obţinerea calificării profesionale pentru care s-a organizat stagiul.
(3) Lucrătorii sezonieri pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel mult 6 luni într-un interval de 12 luni şi trebuie să rămână în afara teritoriului României cel puţin 6 luni înainte de a fi readmişi în acelaşi scop. Permisul de muncă al lucrătorului sezonier nu poate fi prelungit în vederea ocupării unui loc de muncă de altă natură.
Art. 10. - (1) La eliberarea permisului de muncă titularul va plăti o taxă în lei, egală cu echivalentul a 200 dolari S.U.A. proveniţi din schimb valutar, stabilită în raport cu cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii.
(2) Pentru prelungirea permisului de muncă titularul va plăti o taxă în lei, egală cu echivalentul a 100 dolari S.U.A., stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (1).
(3) Pentru acoperirea cheltuielilor legate de eliberarea şi de prelungirea permiselor de muncă Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă va percepe titularului un comision de 2%, care se aplică asupra sumelor prevăzute la alin. (1) şi (2). ;)
avocatnet.ro explicăm legislația
VLADUTZA07, utilizator
angajat