Am o nelamurire . La art 372 Cpp se precizeaza " instanta de apel nu poate crea o situatie mai grava ptr cel care a declarat apel " . Presupunand ca instanta de fond , ptr o infractiune achita pe inculpat datorita faptului ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii judecate . Inculpatul achitat declara in termen apel intrucat vrea sa raspunda ptr fapta comisa , iar in acest termen , intra in posesia unei probe care dovedeste vinovatia sa si savarsirea infractiunii ( acel element constitutiv care lipsea in prima instanta ) .
Considerati ca apelul va fi admis ?
Este o supozitie utopica, pentru ca nici un inculpat nu va solicita propria incriminare.
Daca ar fi avut mustrari de constinta, ar fi recunoscut fapta in faza de cercetare sau la fond.
Oricum, daca era ceva putred in Danemarca, ar fi facut apel si Parchetul, si s-ar fi rezolvat problema cu cazarea inculpatului model.
Am precizat motivul achitarii in prima instanta , lipsa unui element constitutiv al infractiunii , neexistand proba care sa fie administrata in prima faza ptr dovedirea acelui element , proba care ulterior este pusa la dispozitia instantei in apelul declarat de inculpat , tocmai de catre el .
Intrebarea ramane in picioare .