Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a
aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi constă într-o actiune sau inactiune săvârşită cu vinovătie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispozitiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul sunt graduale, sanctiunea cea mai drastică fiind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă (art.264 alin.(1) lit.f) coroborat cu art.61 lit.a) din Codul Muncii).
Amenzile disciplinare sunt interzise.
Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica o singură sanctiune.
Angajatorul stabileşte sanctiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere:
- împrejurările în care a fost săvârşită fapta,
- gradul de vinovătie,
- consecintele abaterii,
- comportarea generală în serviciu a salariatului şi
- eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Sub sanctiunea nulitătii absolute, nici o măsură disciplinară, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări prealabile. Salariatul se convoacă în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sanctionarea fără efectuarea cercetării prealabile.
În cursul cercetării salariatul are dreptul să se apere cu probe şi motivatii, precum şi să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. (art.268 din Codul Muncii).
Sub sanctiunea nulitătii absolute, în decizie se cuprind în mod
obligatoriu:
a) descrierea faptei;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern saucontractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau, în cazul neprezentării, motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sanctiunea disciplinară;
e) termenul în care sanctiunea poate fi contestată;
f) instanta competentă la care sanctiunea poate fi contestată.
Decizia de sanctionare se comunică în scris în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării (se predă personal cu semnătură, ori în caz de refuz, prin scrisoare recomandată la domiciliu (reşedintă).
Decizia de sanctionare poate fi contestată de salariat la instantele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Daca va dati demisia, cercetarea inceteaza si nu se va mai putea desface CIM pe motive disciplinare.
Insa trebuie sa stiti ca daca se constata ca ati adus un prejudiciu patrimonial, angajatorul se poate indrepta impotriva d-voastra pe cale judecatoreasca sa recupereze prejudiciul.