Dupa cateva zile, in data de 30.04.2010 am mers la politia si am depus o reclamatie de disparitie, abandon de familie si parasire de domiciliu.
Din cele aratate de dv. mie imi pare ca e o plangere ca sa fie plangere... ba abandon, ba disparitie, nehotarata plangerea, parca harazita sa hartuiasca... asa ceva nu e vazuta cu ochi buni de sistemul de justitie.
Justitiabilul la noi face plangeri fara o parere juridica, pentru ca poate... si asa este si tratata acea plangere, de regula.
Pare ca doreati numai sa va vaitati de ce face sotia si nu ca aveati temeiuri reale, concrete pentru respectiva plangere.
Sistemele de justitie de drept califica acete atitudini impotriva celui care procedeaza astfel.
Abandon nu e (ba e abandon, ba o fi luat copila cu ea, cum e pana la urma?), parasirea de domiciliu nu exista, disparitie nici atat.
Ati incarcat inutil munca unui functionar, asa va fi vazuta aceaata plangere; e usor sa ne plangem ca sistemul merge prost, dar fara nicio jena il incarcam cu hartii inutile, atunci nu e vina noastra. Cand ni se cer hartii inutile, dam cu pietre, cand le facem noi e bine.
Sa o ponegriti pe fosta nu va ajuta la nimic, absolut la nimic, ba chiar poate sa arate un caracter urat instantei. lucru care nu cred ca e in favoarea incredintarii catre dv.
Aveti bani sa intretineti copilul, dar nu aveti bani de un avocat ca sa o primiti... nu stiu ce sa spun, e ciudat, parca ati vrea copila, dar fara mare efort, ceva de genul; e impotriva dv. acest lucru, e ca si cum nu are rost sa platiti un aviocat ca oricum veti pierde, deci de ce sa mai investiti bani pe care nu ii veti recuoera?
Plus sau minus, cam asa se vede o astfel de atitudine din parea cealalta a completului de judecata.