O instanta a Tribunalului Constanta incuviinteaza concedierile ilegale.

Am investit instanta de judecata a fondului, la Tribunalul Constanta (formata din :
Presedinte: AC
Judecator : ST
Asistenti Judiciari : LV, MN

cu o solicitare de anulare a Deciziei de Concediere nr. [EDITAT] din data de 10.07.2009 pe care am considerat-o netemeinica si nelegala intrucat la data cand am fost concediata, conform art. 65 Codul Muncii, ma aflam sub incidenta normei imperative prevazuta de dispozitiile art. 10 din Legea 54/2003 a sindicatelor, art. 60 lit. “ h” si art. 223 alin. 2 din Codul Muncii, precum si art. 114 din Contractul Colectiv de Munca al [EDITAT] pentru perioada 2009-2011.

In fata instantei de fond, am aratat prin probatoriul administrat ca , la data concedierii indeplineam conditiile exprese prevazete in lege , in sensul ca ma aflam in termenul de 2 ani de la data incetarii mandatului , iar concedierea viza motive neimputabile mie – DESFIINTARE LOCULUI MEU DE MUNCA (!!!).

Mai mult decat atat, pe parcursul desfasurarii judecatii de fond am depus documente din care a rezultat faptul ca, desi in cererea de chemare in judecata initiala am aratat ca mandatul meu de reprezentant organele de conducere al Sindicatului “ Dreptatea” Constanta - vicepresedinte, a expirat la 05.03.2009 si ma aflam in perioada de 2 ani de dupa incetarea mandatului cand nu puteam fi concediata pentru motive neimputabile, am fost in masura sa produc dovada faptului ca si dupa data de 05.03.2009 aveam calitate de membru in organele de conducere a Sindicatului “ Dreptatea” Constanta.

Precizez ca la termenul de judecata din 23.09.2009 am facut dovada in instanta ca si dupa data de 05.03.2009 am fost realeasa in cadrul organului de conducere al Sindicatului “ Dreptatea” Constanta prin depunerea procesului verbal prin care am fost aleasa, precum si a Sentintei civile nr.98/J/06.04.2009 emisa de Judecatoria Constanta prin care se ia act de modificarile la actele statutare ale Sindicatului “Dreptatea” ;

Prin probele administrate in fata instantei de fond am aratat ca in cauza erau incidente dispozitiile art. 10 din Legea 54/2003 raportat la prevederile art. 60 lit “h” si art. 223 alin. 2 din Codul Muncii, in sensul ca se indeplineau cumulativ urmatoarele conditii :

1) Salariatul sa faca dovada ca la momentul concedierii eram aleas, conform legii, in organele de conducere sau se afla in termenul de 2 ani de la incetarea mandatului

2) Concedierea sa vizeze motive neimputabile lor, pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza.

Instanta de fond mai sus prezentata, dupa 5 termene de judecata(15 iulie-7 decembrie 2009) , imi respinge actiunea.

Desi am depus prin avocat, pe 09.12.2009 recurs declarativ si o cerere de redactatre cu celeritate a motivarii instantei, nimeni nu a dat importanta acestei solicitari iar motivarea mi-a sosit prin posta pe 02.03.2010, dupa aproape 3 luni.

Vreau sa va supun atentiei cateva pasaje din Sentinta Civila nr.1283/07.12.2009 emisa de doamnele judecator CA si TS:

„Prin cererea de fata, reclamanta (n.a. persoana concediata) nu a criticat decizia de concediere sub aspectul indeplinirii conditiilor impuse de textul de lege invocat in chiar cuprinsul actului, ci a sustinut nelegaliatea masurii dispuse de angajator din perspectiva aplicabilitatii dispozitiilor art.10 din Legea 54/2003. In consecinta, analiza cererii de fata va porni de la constatareaca desfiintarea locului de munca al reclamantei a avut o cauza reala si serioasa, imprejurare necontestata de reclamanta nici prin cererea de chemare in judecata si nici prin raspunsurilor la interogatoriu.
..............................
Pentru aceste considerente, se va retine ca in cazul reclamantei a operat o desfiintare efectiva a postului ocupat, avand la baza o cauza reala si serioasa, astfel incat in mod corect prin decizia contestata s-a dispus incetarea contractului individual de munca in temeiul art.65 Codul Muncii.
Dispozitiile art.10 din Legea 54/2003, de a caror aplicabilitate se preleveaza si reclamanta, au fost edictate intr-adevar in favoarea salariatilor care ocupa functii sindicale de conducere, in scopul prevenirii si sanctionarii tuturor formelor de discriminare si pentru a li se asigura acestor persoane protectia legii contra oricaror forme de constrangere de care poate dispune angajatorul.
Ca orice norme de favoare, acestea insa nu trebuie insa interpretate intr-o modalitate discretionara, care se dea nastere la abuzuri din partea salariatului si sa genereze pentru angajator o imposibilitate efectiva de a dispune de atributul organizarii propriei activitati.
..............................
Mentinerea unui post care nu mai exista la nivelul niciunui judet din tara, doar pentru a nu demonstra un tratament discriminatoriu la adresa unui lider de sindical, ar fi reprezentata nu doar rezultatul unei interpretari rigide a textului legal, ci crea si premisele unei situatii discriminatorii in raport cu ceilalti salariati, membrii simpli de sindicat sau neafiliati structurii sindicale”

Aceasta este interpretarea facuta de o instanta de fond a Tribunalului Constanta, formata din doamnele judecator CA si TS, raportat la prevederile art. 10 din Legea 54/2003, art. 60 lit “h” si art. 223 alin. 2 din Codul Muncii.

De fapt, instanta de fond, in intreaga motivare nu face deloc referire la art. 60 lit “h” si art. 223 alin. 2 din Codul Muncii.

Referitor la art. 223 Codul Muncii, exista Decizia nr. 124/15.02.2007 a Curtii Constitutionale, decizie definitiva si general obligatorie, care insa ori a fost ignorata de cele doua judecatoare, ori nu au cunostinta de existenta ei, ori........mai bine ma opresc, aprecierea o las la latitudinea dvs.

Am gasit pe internet, cautand spete similare, pe Link-ul Jurisprudenta, urmatoarele decizii:

1) Decizia 429/2005 a Curtii de Apel Constanta
2) Decizia civila nr.1204/11.11.2004 a Curtii de Apel Ploiesti
3) Decizia civila nr.584/2006 a Curtii de Apel Targu Mures
4) Decizia nr. 124/15.02.2007 a Curtii Constitutionale,

Toate aceste decizii definitive si irevocabile sus-amintite, au solutionat spetele in favoarea celui concediat, in unanimitate, ca de altfel si instantele de fond unde s-au judecat in prima instanta, cauzele. Numai la Tribunalul Constanta s-a gasit o alta interpretare a legii.

Sunt in asteptarea recursului la Curtea de Apel Constanta, dar dupa asa o motivare, in care instanta a retinut pasaje intregi numai din notele paratei, nu mai am incredere in aplicarea corecta a legilor.

Va rog din suflet, pe toti cei din domeniul juridic, sa-mi spuneti ce as mai putea face in cazul de fata, intrucat o stramutare a judecarii recursului catre o alta Curte de Apel din tara, nu vad cum as putea obtine ?