daca un salariat executa un ordin de serviciu dat de superiorul sau, ordin formulat in sensul savarsirii unei ilegalitati, salariatul este considerat si el vinovat?

Voi expune aici o intamplare reala . Eu, am aplicat un ordin scris a unui for superior(ordonator principal de credite) care privea modalitatea de plata a salariilor la o anumita categorie de personal . Curtea de conturi a considerat ca ordinul respectiv nu a fost emis prin respectarea prevederilor legale in domeniu si asa , am asuns in proces cu Curtea de conturi, am avut si apartamentul sechestrat timp de doi ani pana la finalizarea porocesului in care ni s-a dat castig de cauza . Doresc sa va spun ca procurorul nu m-a exonerat pe motiv ca nu am adus la cunostinta conducerii, in scris, ca ordinul emis are caracter ilegal( cine si-ar fi dat seama , cand legile sunt asa de interpretative si se contrazic una pe alta ?!) .

Intr-adevar, legile sunt asa de interpretative si se contrazic una pe alta ... dar nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii (nemo ignorare legem censetur).
Dvs trebuia sa aduceti la cunostinta conducerii, in scris, despre faptul ca acea dispozitie este contrara legii.

In legatura cu subiectul, eu as face cateva precizari valabile in cazul particular al functionarilor publici.
In cazul functionarilor publici, relatiile de munca sunt reglementate in principal de Legea nr.188/1999 a functionarilor publici, coroborat cu prevederile Legii nr.161/2003 privind unele asigurarea transparenţei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sanctionarea coruptiei.

In lumina acestor prevederi legale, subordonarea ierarhica este unul din principiile fundamentale care sta la baza exercitarii functiei publice, subordonare care insa este contrabalansata de principiul responsabilitatii, in conformitate cu prevederile legale si cele ale legalitatii,impartialitatii si obiectivitatii.

In privinta modalitatii in care un functionar public este subordonat ierarhic superiorului sau, art. 45 din Legea nr.188/1999 stipuleaza:

ART. 45
(1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.
(2) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici.
(3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii.

Nu pot decat sa fiu de-acord cu cativa dintre antevorbitorii mei, cand vine vorba de abuzurile care isi au originea intr-o slaba si neclara formulare a textului de lege. “Nemo censetur ignorare legem” se pliaza pe situatia in care textul legii este lipsit de echivoc, nedand loc la interpretari si “portite”, care pot situa unele fapte la limita sau in afara legalitatii, datorita multiplelor interpretari acceptate in doctrina si jurisprudenta.

E.g., o interpretare “ad literam”, fara a corobora textul cu prevederile speciale privitoare la limitele delegarii (control intern managerial, transparenta functiei publice,etc) , a alin. (1) si (2) din art.45 mai sus citat ne-ar putea conduce la ideea ca la un moment dat, unui arhivist debutant i s-ar putea delega competente de ... trezorier superior, sau un consilier juridic debutant ar putea sa fie trimis sa apere interesele institutiei la Inalta Curte, iar in cazul in care nu si-ar indeplini “atributiile delegate” la standardele de eficienta ale functiei delegate, sa li se angajeze raspunderea disciplinara, civila, penala sau disciplinara pentru presupusa “abatere” .
Sau pur si simplu, functionarului sa i se modifice raporturile de serviciu (sa fie delegat, detasat sau mutat) pe baza unei simple dispozitii date in baza art.45 alin (1)/(2), fara a se apela la dispozitiile speciale ale legii privind mobilitatea functionarului public (in speta art.87 si urmatoarele din Legea 188/1999).

Solutia este deci de a respecta intocmai procedura de contestare a ordinului ilegal, prevazuta la alin (3) al aceluiasi art.45, pentru a fi exonerat de raspunderea pentru fapta ilegala, sau de raspunderea pentru indeplinirea unor functii delegate neconform.

Subordonarea nedocumentata si oarba, de teama unor represalii, abuzuri, etc duce la manifestari reprobabile la nivel macrosocial, de genul celor descrise in experimentul lui Milgram...

O zi frumoasa si cumpatata sa aveti,
Silvia Puskas
:luck: :magic: