Prostia omeneasca are o glorioasa istorie nu numai in politica (unde prostia e un mare avantaj) ci si in justitie. In incercarea mea de a dovedi minunatele realizari ale prostiei in toate domeniile vietii noastre si mai ales in politica voi face apel la cartile citite despre acest extrem de vast (aproape infinit) domeniu.
Haideti sa vedem impreuna un exemplu dat de Rath-Vegh Istvan in frumoasa sa lucrare "Istoria culturala a prostiei omenesti" in care, foarte documentat, autorul ne arata ca in secolul XVIII, poreclit fara nici un temei "al luminilor" se desemna un curator pentru cadavru,
daca acest cadavru urma sa fie pedepsit, deoarece, dupa cum se stie, cadavrul nu poate vorbi si, in consecinta, n-are cum sã se apere.
Astfel se proceda in cazul sinucigasilor, un foarte interesant extras de proces, din anul de gratie 1725, ilustrand semnificativ glorioasele culmi la care a putut sa ajunga prostia umana.
„Proces penal, intentat de catre procurorul regal din Fontaine des-Nonnes, impotriva lui Jacques de la Porte, functionar al judecatoriei din Marcjily, curator pe langã cadavrul lui Charles Hayon. La proces s-a dovedit ca Charles Hayon, locuitor din Chaussee, s-a sinucis, din proprie initiativa si in mod criminal legandu-si picioarele, el s-a aruncat in rau, inecandu-se. Drept pedeapsa, cadavrul lui este condamnat sa fie plimbat pe strazile comunei Chaussee intins cu fata in jos pe un gratar de lemn"
Ganditi-va! Cine mai avea tupeul sa se sinucida dupa ce vedea cat de aspru era pedepsit infamul autoucigas ?