santaj sarcina

Cu privire la Adrian, sper ca esti intr-adevar copil, ca altfel gandirea asta razbunatoare cand la mijloc e un copil nenascut inca... nu stiu... Adica fa-i in ciuda ca ea se va chinui mai mult? E un chin sa cresti un copil? Noptile alea nedormite si tot... trec... Nu stiu daca trece frustrarea ca "te-ai lepadat" de propriul copil ca de naiba... Sau cand ai familia ta si-ti ciocane la usa copilul pe care l-ai ignorat o viata... ccat de bine te vei simti!??
Indiferent cat de nedrept este ca o femeie sa-ti faca asa ceva, este mult mai rau sa nu ai grija de un copil... este crud... Oricum pensie vei plati in functie de venituri, este mai greu sa dai putina afectiune? Nu mamei...

Da ai dreptate sunt un copil! :) Barbatii sunt niste copii mai mari. Tot respectul pentru tine dar aici nu ai dreptate. Inca nu putem vorbi despre un copil, vorbim despre o ipoteza de a se naste un copil. Copilul acesta daca se va naste din dorinta unei descreerate de a se razbuna sau de a si-l apropia pe viitorul tata, nu ii va face rau lui cat ii va face rau ei. Asta era punctul meu de veder. Ai inteles total gresit sfatul pe care i l-am dat baiatului. Atata timp cat poate sa contracareze nastera acestui copil cred ca e bine sa o faca, si cea mai buna metoda pentru asta e sa o faca constienta pe acea femeie ca actiunea ei este numai in detrimentul ei. Putin confunzi lucrurile, una este responsabilitatea si afectiunea fata de un copil al tau indiferent de modul cum s-a nascut si alta este problema in momentul asta. Cand se va naste copilul, ceea ce nu cred ca se va intampla, ii voi da alt sfat cu noile date ale problemei.

Oare sa fi inteles eu gresit cu ce problema se confrunta baiatul asta? Tu ii vorbesti de ca si cum ar fi deja tata. Problema lui e cum poate sa se opuna la marsavia pe care o face femeia. Stii cum e? Daca esti barbat o femeie furandu-ti prezervativul plin cu dintr-aia miscatori, se insamanteaza si face un copil, tu ca femeie nu observi nimic in neregula, chiar ti se pare normal? Dar daca fara voia ta ai fi insamantata artificial ar fi la fel de normal?

Parerea mrea e ca ai tu anumitre prejudecati referitoare la copii, mame si tati care sunt despartiti. Cazul asta insa e diferit.

Daca a iubi un copil al tau, fara nici o conditie impusa este o prejudecata, da, atunci am prejudecati.
Daca sa pui interesul unui copil inaintea interesului propriu este o prejudecata, atunci am prejudecati.
Daca intre a renunta la orgoliu in interesul copilului tau si a tine cu dintii de ceea ce vrei tu cred, fara exceptie, ca trebuie aleasa prima varianta, atunci am prejudecati.

Sper insa ca niciodata sa nu raman fara aceste prejudecati, daca asta sunt ele.

Cu privire la situatia omului nostru, normal ca vorbesc de cazul in care copilul se va nasta, altfel, daca prietena il santajeaza cu un copil care nu va aparea, ce rost are sa ne mai batem capul? De altfel, chiar el vorbeste despre aceeasi varianta...
Mie mi se pare imatur modul in care a tratat problema omul nostru si mi se pare ca la fel se poarta in continuare... Tie iti e usor sa-i spui acum: sa nu-ti pese de copil, iar dupa ce se naste: asta e, tre' sa-ti pese acum, dar ma indoiesc de faptul ca, daca luni de zile se gandeste ca acel copil e un instrument de manipulare, nu va ajunge sa-l urasca... Asa ca nu prea sta in picioare sfatul tau...
Eu cred ca ar fi bine sa vorbeasca cu ea, sa-i spuna ca daca face acest copil impotriva vointei lui se termina oricum totul intre ei chiar daca pentru copil va ramane tata... si sa inceapa sa se obisnuiasca sa nu-l urasca pe micut cand se va naste (si daca, pentru ca numai de varianta asta vorbesc, in cealalta stie omul ce sa faca...)
Si mi se mai pare ca este departe de a simti asa omul topicului asta... ceea ce e regretabil.
Si reciteste topicurile din urma sa vezi ca am condamnat astfel de practici marsave, de inseminare impotriva vointei tatalui. Dupa ce te uiti mai cu atentie poti sa arunci cu pietre...

Da ai dreptate sunt un copil! :) Barbatii sunt niste copii mai mari. Tot respectul pentru tine dar aici nu ai dreptate. Cred ca erai obosita cand ai formulat textul asta.

„..cand la mijloc e un copil nenascut inca..” – esti sigura ca e vorba de un copil? Eu sunt 99% concins ca sunt doar vorbele unei femei disperate.

„…Adica fa-i in ciuda ca ea se va chinui mai mult?” Asta ai inteles din sfatul pe care i l-am dat? Vezi daca esti obosita! Ideea e sa o faca sa constientizeze ca fapta ei se rasfrange mai mult asupra ei decat asupra lui.

„Nu stiu daca trece frustrarea ca "te-ai lepadat" de propriul copil ca de naiba...” Nu crezi ca ai ajuns prea departe? Cine s-a lepadat de copil? Care copil? Daca se va naste un copil datele problemei se scimba, spetza devine alta, sfaturile mele vor fi altele … (Apropo, stii ca eu cresc singur un copil? Si iti spun ca nu e usor sa fii barbat si sa o faci pe mama).

„Sau cand ai familia ta si-ti ciocane la usa copilul pe care l-ai ignorat o viata... ccat de bine te vei simti!??” – Ce sa-ti spun ? Acum chiar fabulezi! De la vorbele unei fete deceptionate in dragoste unde ai ajuns …) (Daca ar citi si tipa care il ameninta pe baiat cu nasterea unui copil cred ca ar fi pe jos de ras …)

„Indiferent cat de nedrept este ca o femeie sa-ti faca asa ceva, este mult mai rau sa nu ai grija de un copil... este crud...” – Tu chiar nu ai inteles ce intrebare a formulat baiatul ala? E simplu! Intreaba cum se poate opune el la situatia asta!!!! Tu ce faci? Ii vorbesti despre copil? NU EXISTA COPILUL ASTA!!!

Parerea mea e ca ai tu anumitre prejudecati referitoare la copii, mame si tati care sunt despartiti. Spetza de fata este alta.

a iesit negativ testul de sarcina (cel putin asa mi s-a spus) ... Oricum, momentele grele si presiunea exercitata asupra mea au fost enorme. Rasuflam usurati in astfel de situatii, fara sa ne gandim la faptul ca poate consumul nervos ne-a scurtat viata, si totusi, legal se pare ca nu putem face nimic pentru a opri astfel de reactii. Oricum va multumesc foarte mult pentru toate informatiile din acest topic, care m-au ajutat enorm. Cu stima

ABCDEADI, esti un foarte bun psiholog. Eu chiar nu mi-am dat seama, dar intr-adevar presiunea exercitata asupra mea era doar de ordin psihologic. Nicidecum nu era insarcinata (din afirmatia ei, la finalul testului de sarcina)
Cat despre AVLIL, recunosc ca m-a constientizat pe parte morala, si ca teoretic are dreptate, dar SINCER, cand e vb de ales intre tine si un copil nenascut, ce ai alege? eu as alege...EU