Eu cred ca nu este benefica introducerea medierii ca procedura obligatorie .
Parerea mea este ca medierea o sa devina mai raspandita atunci cand costurile o sa fie mai mici , si justitiabilii o sa-si dea seama ca medierea este o alternativa mai ieftina de rezolvare a problemelor pe care le au .
Dar costurile medierii sunt foarte mici in comparatie cu onorariile avocatilor.
Pe langa asta daca un mediator nu gaseste solutia pentru a-i convinge pe cei doi sa se impace
va returna onorariul.
Art. 54. (2) Mediatorul are dreptul sa se abtina si sa inchida procedura de mediere, procedand potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplica in mod corespunzator. In aceasta situatie mediatorul este obligat sa restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupa caz, sa asigure continuarea procedurii de mediere, in conditiile stabilite prin contractul de mediere.
va restitui taxa de timbru
Art. 63(2) Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia.
Medierea este este rapida, iar acordul poate fi incheiat in cateva ore sau cateva zile nu in ani de zile.
Nu sunt argumente convingatoare?
Ar fi benefica, de ce nu? si spun asta mai ales in ideea ca ar ajuta foarte mult si pe judecatorii care vor sa aiba mai putine dosare de solutionat intr-o zi, insa, nu credeti ca ar fi mai indicat ca acesta procedura a medierii sa castige mai intai increderea partilor (daca tot va fi aplicata in interesul lor), sa fie preferata si cunoscuta de parti ca fiindu-le intr-adevar de ajutor?! Consider ca doar atunci mediatorii, isi vor face treaba "ca la carte" si vor cauta sa castige increderea partilor in conflict, iar procedura medierii va deveni intr-adevar indispensabila. Fiind obligatorie, ea nu va ramane decat o procedura in plus pentru parti, iar mediatorii nu vor urmari decat sa "ia locul" judecatorilor, iar cu timpul cresterea onorariului s.a.m.d. Mmm? :hm: Parerea mea.
OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune.
Din vremuri stravechi umanitatea a avut probleme in ceea ce priveste obligativitatea de a face, de a da, de a se supune...Exista in natura umana un "buton" care activeaza impotrivirea, in momentul in care auzim de obligatii de orice natura. Ca sa nu intram in conflict cu noi insine dam o interpretare "blanda" si ne asumam obligatia ca fiind ceea ce trebuie facut reusind astfel sa ne supunem conditiei de a ne conforma, de a face, de a da, etc.
Stresul reprezintă sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului; ansamblul care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, tensiune. Stim cu totii ca stresul este datorat in cea mai mare masura obligatiilor si indatoririlor, stradaniilor de a obtine fructul muncii noastre, un trai decent si o viata implinita.
Sunt de parere ca introducerea medierii nu trebuie sa fie obligatorie ci o alternativa la "tevatura" creata de un proces lung, obositor, etc.
In conditiile in care medierea este impusa (obligatorie), marea majoritate a oamenilor va considera ca s-a aprobat iar "o noua lege care ne obliga la ceva...." sau " iata o alta lege in beneficiul celor cu bani".
Si de ce sa nu spunem adevarul: cele mai multe legi sunt adoptate în beneficiul corporaţiilor, care au destule fonduri pentru a influenţa, mitui sau convinge oficialii guvernului să proclame legi care să le servească propriilor interese. Aceia care controlează puterea de cumpărare au cea mai mare influenţă.
In cazul in care medierea va deveni obligatorie, se va proceda automat la utilizarea acestei cai de conciliere (pentru ca trebuie). In cazul medierii ca optiune alternativa, aceasta va trebui promovata mult mai mult pentru ca fiecare cetatean care doreste o cale mai blanda, mai putin demoralizatoare, etc., sa stie ca poate conta pe aceasi impartialitate precum intr-o sala de judecata, pe respectarea drepturilor, o durata mai scurta a ”tevaturii” si o solutie satisfacatoare in cazul unui litigiu de orice natura.
L.C.
Medierea este legiferata de prin anul 2006, insa cred ca , nu a fost mediatizata suficient si nu a castigat increderea populatiei. In orasele mai mici, sate ... nimeni nu stie de mediere si se opresc cu totii la instante.
Orice divort, sau litigiu usor - ingroase rolul instantelor pentru ca nimeni nu-i indruma. In plus, un justitibial care se afla pentru prima oara in fata unui "necaz", se duce la un avocat.... . Acesta , este putin probabil sa ii sugereze calea medierii - face contractul si inregistreaza actiunea in instanta.....
Consider ca toate procesele care se solutioneaza in cateva termene , considerate 'dosare usoare' - acestea ar putea fi mediate, pasul urmator notarul public..apoi se incheie conflictul, sau `litigiul`.
Daca, dupa mediere totusi conflictul nu se stinge, se poate apela la instanta. O data mediat acel conflict, actiunea deschisa in instanta , cu siguranta poate fi solutionata mult mai repede. Ar fi bine si pentru justitiabil si pentru instantele de judecata...+
Dar mai exista si latura care trebuie avuta in vedere.... Romanului nu trebuie sa i se impuna nimic! Neincrederea lui (romanului) se rasfrange si asupra instantei , totusi se adreseaza acesteia. Sedintele de judecata sunt publice si exista suspicini.... si cu privire la avocatii partilor ( ca s-au inteles intre ei.. etc. )Medierea nu este publica , dimpotriva....
De aceea , calea medierii este potrivita celor care evita expunerea intr-o sala de judecata, celor care nu suporta termenele lungi si cei care se pot impaca la primele termene, in sala de judecata.
Cred ca , o parghie care poate sa indrepte justitiabilul spre mediere este si cabinetul avocatului.... in urma consultarii, el isi da seama cat de "inversunat" este conflictul sau dimpotriva.