Buna seara,
Adreea Lisievici a scris:
Mie imi scapa sensul pentru care o clauza contractuala e abuziva doar in raport cu o persoana fizica, dar dintr-o data e ok daca contractul e semnat de o societate sau alt ne-consumator. Parerea mea e ca legea actuala (si la noi si aiurea) sufera de o deficienta majora in sensul asta si pleaca de la niste prezumtii care nu au suport practic. Legea era eminamente sociala, nu? Deci cred ca e cazul ca legea sa se aplece putin la situatia practica si sa vada daca nu cumva se cere o revizuire de proportii.
1. Da, Andreea, =D> legea este eminamente sociala pentru ca obiectul de protectie il formeaza relatiile sociale, nu individul in sine. Persoana este individul in relatie sociala si numai in aceasta masura formeaza obiectul de protectie. Protejand persoana (persoana fizica sau fictiunea numita persoana juridica) legiuitorul aceluiasi Cod civ. a impus patru conditii pentru valabila formare a oricarei conventii intre care
protectia consimtamantului este cea mai importanta. De ce este asa? Pai putem avea acte juridice afectate de modalitati, cu obiectul inexistent la data contractarii, cauza se presupune iar cine vrea sa dovedeasca lipsa ei trebuie sa produca probe, etc. O multime de variante.
Fara consimtamant, insa, avem un vid juridic, un 0 Kelvin juridic, un nimic iar vizualizand, desigur, pericolul acestui neant,
preocuparea de baza a legiuitorului Codului civil a fost certitudinea existentei consimtamantului si valabila lui exprimare.
2. Voi cauta, asadar sa vad daca prin definirea notiunii de "consumator" legiuitorul a urmarit sa protejeze de fapt consimtamantul. Protejand doar o categorie din multitudinea de consumatori - lato sensu - legiuitorul actual
pare ca a urmarit sa protejeze formarea consimtamantului acestora in contractele de adeziune aparent pentru ca aceasta categorie se prezuma ca
contracteaza de nevoie. Excluzandu-i pe profesionisti, legiuitorul a prezumat ca acestia, chiar daca nu practica in domeniul in care contracteaza, au, prin obisnuinta contractarii, suficienta experienta si abilitate iar consimtamantul lor se formeaza
in vederea obtinerii castigului comercial.
3. Pana aici lucrurile par simple si clare in sensul ca s-a conceput un sistem diferentiat de protectie in care doamna X este protejata iar cabinetul de avocat Y nu cu motivarea ca Y urmareste castigul iar X este nevoita.
4. Acum apar si complicatiile :strambatura: Apare, firesc, o intrebare: Oare contractul intre imaginara "SC Gigantum Holding SA" si doamna X (protejata de lege)
nu este la fel de lezionar ca si contractul dintre aceeasi societate si cabinetul de avocat Y (caruia legea nu-i ofera protectie)? Raspunsul nu poate fi decat afirmativ pentru ca disproportia dintre prestatii exista in ambele cazuri. Cabinetul de avocat Y poate refuza mult mai usor contractul ? Sigur ca da! Are insa,
in mod real, de ales? Hmmm ....
5. Atunci, daca fortam doua persoane sa-si dea consimtamantul uzand de imprejurarea ca accepta o disproportie vadita de prestatii si clauze extrem de oneroase
pentru ca nu au de ales, ce mai conteaza ca sunt profesionisti sau simpli consumatori? Ce mai conteaza ca avocatul stie ca este tras in piept iar doamna X crede ca a incheiat "tranzactia secolului" (ah, stiu, in al doilea caz e putin altceva, desigur) de vreme ce in ambele cazuri consimatamantul a fost viciat, nu s-a format tocmai liber?
6. Ajungem la o alta intrebare: Definind consumatorul si protejandu-l numai pe acesta ce protejeaza de fapt legiuitorul? Consimtamantul nu poate forma obiectul protectiei intrucat daca ar fi asa ar urma ca ne intereseaza doar ipoteticul grad de experienta al consumatorului - lato sensu - nu si faptul ca formarea consimtamantului sau este viciata.