Legea 161/2010 prevede printre altele, modificarea Legii 193/2000 privind clauzele abuzive.
Neconstitutionalitatea art. 2 din Legea 193/2000 (unde sunt definite notiunile de consumator si de comerciant) a fost invocata pe calea unor exceptii de neconstitutionalitate, respinse insa de Curtea Constitutionala prin Deciziile 1129/2008 si 803/2010.
Citez din Decizia 803/2010, motivarea fiind practic identica in ambele:
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, susţinând că definiţia noţiunii de "consumator" ar trebui să includă şi persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituţională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuţii exclusive ale acestuia. În acest sens a statuat instanţa de contencios constituţional şi prin Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008.
Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.