Avocati . Provincie vs Bucuresti

poti sa compari un avocat care lukreaza pt o firma mare din Bucuresti cu unul care lukreaza in ultimul oras amarat din nordul moldovei unde nu au dupa ce bea apa...? sau poti compara unul care are cazuri cat mai diverse cu unul care nu vede dekt divorturi si hoti? deci clar....provincia mai slaba dekt bucuresti...insa sunt firme care se ridica acum si din provincie...remarca...Timisoara...Constanta...Brasov

Nu consider ca exista diferente intre avocatii din Bucuresti si cei din provincie. Sau, cel putin, n-ar trebui sa existe. Cu toate acestea, nu de putine ori am avut senzatia ca citesc in ochii judecatorilor din provincie ceva de genul: "veniti voi din orasul de unde se da ora exacta sa ne invatati pe noi procedura!?" Si senzatia asta m-a determinat de curand sa angajez o colega avocat pentru a sustine in orasul ei cauza socrilor mei, spre disperarea acestora din urma, care nu pricepeau, in ruptul capului, de ce nu pun concluzii in instanta din orasul lor si ma limitez doar la conversatii pe e-mail cu colega mea.
De ce? Pentru ca la o ultima experienta de acest gen intr-un oras din provincie, dupa ce am iesit din sala, m-a urmat un coleg care a grait cu ceva amaraciune: "Frumoasa pledoarie colega, dar la ce folos! Stiti ... jurista partii adverse e nevasta presedintelui sectiei civile" Auu! Se pare ca-mi uitasem acasa "carnetul de bal". Intr-un mic orasel in care fiecare se stia cu fiecare, colegul meu avea condicuta lui in care mai nota din cand in cand "care pe care si cat pe cat". De atunci recomand cu caldura oamenilor sa-si ia avocati din orasul lor.

Sa va mai spun o poveste cu un oras de prin sud.
Clientul meu, parat intr-un dosar de partaj, tinea mortis sa ma angajeze pe mine, pentru ca reclamata isi luase, zicea el, "cel mai tare avocat din oras". Cum "reclama" a fost de natura sa ma enerveze, am preluat cauza.
La termenul pentru discutarea unor exceptii invocate de mine ma prezint in instanta cu clientul meu la ora 8.30, cum scria pe citatie. Avocatul partii adverse cere lasarea cauzei la urma. Judecatorul fixeaza ora 13.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta...ma mai uit o data pe lista de sedinte...13 cauze. Adica a mea era ultima. Imi dau seama ca sedinta aceea nu avea cum sa dureze atat de mult.
Ma duc totusi la o cafea, la o carciuma de peste drum. Aici, ospatarul care tragea cu urechea la discutia dintre mine si clientul meu, graieste: "Se vede ca nu sunteti din oras, dar sa stiti ca dl. avocat x cu care va judecati este cel mai bun". "Nu zau!, explodez. Si nu crezi ca pot sa beau o cafea in orasul tau fara sa aud ca ma judec cu cel mai tare ?"
Ceva mai tarziu ma infiintez la usa salii de judecata si ma informez de la cei care paraseau sala asupra numarului de ordine la care s-a ajuns. Dupa ce ies partile din doarul nr. 12 deschid usa salii de judecata. In sala goala adversarul meu conversa cu judecatorul. Surprins de intrarea mea, judecatorul intreaba: "s-a facut ora 13 dna. avocat?
La intrebarea asta simt ca mi se intuneca vederea si, uitandu-ma ostentativ la ceas, replic: "Nu domnule presedinte, dar nu mi-a luat mai mult timp sa vad tot orasul...si nici prea mult timp sa pricep cam cum se judeca pe aici cauzele in contradictoriu. Nu credeti ca s-ar putea discuta dosarul asta si cu mine.?"
Cum s-a terminat? Evident prin incheierea unei tranzactii. Altminteri, cu atat tupeu n-as fi avut nici o sansa.