Nu puteti face nimic ca sa-i schimbati decizia, iar in aceste conditii, dupa nasterea copilului, puteti face actiune in instanta privind tagada paternitatii, iar daca sunteti totusi tatal copilui, veti poate obligat la plata unei "pensii alimentare", fiind parinte al sau.
Nu o puteti obliga sa faca avort.
Nimeni nu va poate "scoate" din "incurcatura". Trebuia sa va ganditi... mai repede la faptul ca nu doriti sa fiti tata.
Da, ea poate deschide un proces pentru stabilirea paternitatii si - daca se va constata ca e copilul dv - veti fi obligat la plata pensiei alimentare.
Copilul va avea si drept de... mostenire...
va sugerez sa nu o sfatuiti sa faca avort. are f multe drepturi printre care sa intenteze o actiune in instanta pt stabilirea paternitatii, sa va dea in judecata pt a plati pensie alimentara copilului.
Deci esti major. Felicitari! ........ fiecare raspunde pentru faptele sale. E bine cat iubirea e mare, intr-o relatie, dar e si mai bine cand exista si comunicare. Ar fi trebuit sa stiti ce asteptari aveti unul de la celalalt. Macar acum, in ceasul al XI-lea, stati de vorba SI ganditiva la copil, la viitorul lui, Si nu la voi. Un copil implica multa responsabilitate, trebuie dorit si iubit..... nu sa fie moneda de schimb intre "parinti".
ps. pe viitor...... exista si prezervativ..... si pilula de a II a zi.
Actiunea in stabilirea paternitatii are ca titular copilul, indiferent ca el este major, minor, adoptat cu efecte restranse, depline sau ca a format obiectul unei adoptii guvernate de dispozitiile O.U.G. nr. 25/1997, neexistand ratiuni pentru care sa se respinga actiunea atunci cand este vorba despre un copil a carui paternitate fireasca nu fusese stabilita anterior adoptiei si cand sunt indeplinite si celelalte conditii pentru inceperea actiunii.
Actiunea de stabilirea paternitatii se poate introduce in termen de un an de la nasterea copilului de regula. Potrivil Legii 288/2007, actiunea apartinand copilului nu se mai prescrie in timpul vietii acestuia.
Pentru admiterea actiunii trebuie sa se dovedeasca: nasterea copilului, relatiile intime in timpul conceptiei dintre pretinsul tata si mama, precum si faptul ca din aceste relatii a rezultat copilul.
Dovada paternitatii se face prin orice mijloc de proba: martori, inscrisuri, marturii, prezumtii.
Un rol deosebit il reprezinta expertiza medico-judiciara, care, desi ca proba pozitiva, are caracter relativ, ca proba negativa, are caracter absolut dand in acest fel un raspuns categoric, in sensul ca cel adus in fata justitiei nu este tatal copilului.
La randul sau, paratul se poate si el apara, folosind orice mijloc de proba.
In cadrul procesului de stabilire a paternitatii din afara casatoriei, instanta poate fie sa admita, fie sa respinga actiunea. Pentru a admite actiunea, trebuie sa fie vorba despre o actiune introdusa in termen, cu indeplinirea conditiilor de exercitare.