Anularea inregistrarii marci
Legea nr. 84/1998 reglementeaza stingerea dreptului asupra marcii prin anularea inregistrarii in art. 48-50 . Principiul care se degaja din reglementare ni se pare, insa, gresit. Astfel, anularea produce efecte retroactive. Anularea inregistrarii lipseste de efecte chiar si depozitul national reglementar constituit, asa incat drepturile titularului sunt desfiintate de la data depunerii cererii. Daca asa stau lucrurile, atunci prin anulare dreptul la marca nu se stinge, pentru ca stingerea presupune ca dreptul astfel pierdut a existat, in mod valabil, pana in momentul incetarii existentei. Stingerea este un mod de incetare a existentei dreptului, in vreme ce anularea este o desfiintare a dreptului cu efecte retroactive. Dreptul anulat este considerat ca nu a existat niciodata^1).
Asa fiind, apare o diferenta intre anularea marcii si cazurile de stingere propriu-zisa: spre deosebire de cazurile de stingere propriu-zisa, efectele nulitatii se produc de la data inregistrarii marcii^2).
Exista insa si asemanari intre nulitate si stingerea dreptului asupra marcii: nulitatea marcii se deosebeste de nulitatea depozitului, in caz de nerespectare a cerintelor legale pentru constituirea depozitului implicand doar obligatia de a face o noua inregistrare^3), la fel ca si in cazul stingerii, cand validitatea depozitului nu este afectata. Totusi, diferentele sunt mai importante; in acest sens, o alta diferenta se refera la caile prin care pot avea loc stingerea sau anularea drepturilor conferite de marca, in sensul ca marcile pot fi anulate si pe cale de exceptie de catre instantele judecatoresti sau de organele arbitrale, chiar dupa expirarea termenelor prevazute de lege, ori de cate ori valabilitatea lor este pusa in discutie in actiunile civile in daune intentate de catre titularii lor sau in actiunile penale in contrafacere^4).
Consecintele distinctiei sunt importante: in cazul dreptului stins, titularul a exercitat legal prerogativele dreptului sau; in cazul dreptului anulat, partile sunt repuse in situatia anterioara ori aceasta are importante consecinte sub aspectul despagubirilor pe care titularul dreptului asupra marcii le datoreaza^5).
Stingerea dreptului asupra marcii poate avea insa si consecinte proprii^6):
a) marca, indeosebi cea verbala, cand este intrebuintata de toata lumea, devenind astfel denumirea necesara sau uzuala a produsului, intra in domeniul public si nimeni nu o mai poate adopta ca marca
b) din contra, daca marca abandonata de beneficiarul ei nu a devenit o denumire vulgara si necesara pentru produse, lucrari sau servicii, ea nu intra in domeniul public, putand fi adoptata de oricare alta persoana juridica.
In privinta competentei materiale, instanta suprema a decis ca o solutionare a unei actiuni pentru anularea inregistrarii unei marci, potrivit art. 48 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice este, in raport cu natura actului litigios, de competenta instantei comerciale si nu a celei civile^7).
Reproducem aceasta speta, care contine argumente pe care se poate baza cererea de anulare, ca si rationamentul instantei supreme, care contine un rezumat al multor aspecte importante privind protectia marcilor.
Reclamanta Spirits International N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar ROMINVENT SA, a chemat in judecata paratele S.C. Prodal 94" SRL si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci pentru ca, prin sentinta ce instanta va pronunta, sa dispuna anularea marcii inregistrate STALINSKAYA", marca verbala nr. depozit 38.330 nr. de marca 25674, eliberata de Oficiul pentru Inventii si Marci si obligarea acesteia la radierea marcii.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca mandatara este titulara marcii STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA" nr.571311, inregistrata pe cale internationala prin intermediul Aranjamentului de la Madrid, la 21 ianuarie 1991, avand ca tara desemnata si Romania. Realizand un scurt istoric al aparitiei primului lot de VODKA STOLICHNAYA" produsa in U.R.S.S. ca tara de origine, la distileria Leningrad, reclamanta invedereaza ca parata S.C. Prodal 94" SRL a inregistrat marca STALINSKAYA", OSIM-ul acordandu-i acesteia certificatul de inregistrare, cu incalcarea dispozitiilor legale, generand astfel o confuzie cu marca originala STOLICHNAYA".
Se mai sustine ca parata SC Prodal 94" SRL cu rea-credinta a promovat o politica de acaparare a pietii de desfacere cu produsul STALINSKAYA" .
Prin sentinta civila nr.1417din 19 noiembrie 2001 Tribunalul Bucuresti- Sectia a III-a civila a respins actiunea, retinand, in considerentele sentintei, ca marca STALINSKAYA" a fost inregistrata la 8 februarie 1996, actiunea in anulare putand fi exercitata in termen de 5 ani, conform art.48 din Legea 84/15 aprilie 1998, astfel ca este prescris dreptul material la actiune, fata de data introducerii acesteia, 30 mai 2001.
Prin decizia 155 A din 25 martie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila s-a admis apelul declarat de reclamanta, s-a anulat sentinta primei instante iar, pe fond, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, s-a admis actiunea dispunandu-se anularea marcii inregistrate Stalinskaya", marca verbala nr. depozit 38330 - nr. marca 25673, emisa de O.S.I.M. si obligand pe paratul Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci sa radieze marca Stalinskaya" nr.25673 din Registrul National al Marcilor.
Impotriva deciziei a declarat recurs parata S.C. Prodal 94" SRL criticand solutia instantei cu privire la aplicarea gresita a legii, in circumscrierea motivului prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
In concret, sunt aduse critici referitoare la: stabilirea datei de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului material la actiune in anularea unei marci, aprecierea gresita a existentei relei-credinte a paratei SC Prodal 94 SRL in raport de similitudinile ce caracterizeaza cele doua marci: Stalinskaya" si Stolichnaya" si a imprejurarii ca aceasta a fost pe deplin dovedita; omisiunea cercetarii cauzelor de nulitate ale inregistrarii marcii in raport de prevederile legale care reglementau conditiile de forma si de fond pe care trebuia sa le indeplineasca marca in puterea Legii 28/1967; nepronuntarea instantei asupra inscrisurilor existente la dosar, ignorand astfel apararile formulate in cauza, (art. 304 pct. 10 din Codul de procedura civila).
Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea apreciaza incidenta in cauza a prevederilor art. 306 alin (2) din Codul de procedura civila, punand in dezbaterea partilor motivul de ordine publica al competentei materiale de solutionare a cauzei.
Astfel, in raport de obiectul actiunii introductive de instanta, de natura raporturilor juridice ce caracterizeaza actiunea in anularea marcii, urmeaza a se admite recursul, a se casa ambele hotarari pronuntate in cauza, constatand necompetenta materiala a instantelor civile care au judecat pricina fata de prevederile Legii 84/1998, publicate in Monitorul Oficial nr.161din 23 aprilie 1998 ce reglementeaza regimul marcilor si indicatiilor geografice.
Marca este definita, in art. 3 al Legii nr.84/1998, ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane.
In intelesul conturarii raporturilor ce deservesc activitati comerciale, generate de scopul pentru care sunt create productia proprie si a unor terti - import, export, publicitate si reclama, transport, imbuteliere, depozitare, - este notorie functia de comercialitate.
Subiectele raportului juridic sunt subiecte de drept comercial, desfasurand fapte de comert, in speta comercializarea bauturilor industriale si naturale, in intelesul prevazut de art. 3 din Codul comercial.
In chiar cererea inregistrata la 8 februarie 1996, parata S.C. Prodal 94 SRL se individualizeaza ca subiect de inregistrare a marcii constand din denumirea STALINSKAYA" cu element figurativ pentru clase de produse si/sau servicii: clasa 33: bauturi alcoolice industriale si naturale si produse de vin, in general; clasa 35: comercializarea productiei proprii si a unor terti: import, export, publicitate si reclama ; clasa 39: transport, imbuteliere si depozitare, constituindu-se depozitul nr. 38330.
In argumentarea functiei comercialitatii si cu privire la marca aflata in conflict, reclamanta Spirits International N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar autorizat ROMINVENT" SA, este de mentionat ca si aceasta se individualizeaza cu marca STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA" nr. 571311 aceasta din urma numai pentru clasa 33 de produse, fata de clasele de produse si servicii 33, 35 si 39 ale marcii descrise anterior, si anume STALINSKAYA".
Referitor la natura dreptului de marca, este de precizat ca, asemenea tuturor drepturilor de proprietate industriala, acesta a inceput prin a fi definit ca drept de proprietate, pentru ca, apoi, sa fie incadrat in categoria speciala a drepturilor denumite intelectuale, de clientela sau de monopol. In ultima vreme, in contextul finalitatii urmarilor, acesta trebuie privit, potrivit scopului sau, ca un drept accesoriu, pentru ca legatura sa cu fondul de comert este direct proportionala atunci cand interesul liberei circulatii a produselor o impune.
In noua reglementare, intrata in vigoare la 15 iulie 1998, prin Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, se stipuleaza normele de competenta materiala, in art. 48, potrivit cu care orice persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucuresti anularea inregistrarii marcii".
Asadar, dispozitiile Legii 84/1998, ca si celelalte legi speciale referitoare la drepturile de creatie intelectuala si cele de proprietate industriala, stabilesc, in prima instanta, competenta materiala deplina a Tribunalului Bucuresti, fara insa a prevedea si sectia (civila sau comerciala) a acestuia.
Pentru a stabili si sectia competenta, este necesar a se determina natura civila sau comerciala a raportului litigios.
In evidentierea caracterului comercial al raportului juridic dedus judecatii trebuie aratate o serie de caracteristici de marci, astfel cum este reglementata.
Chiar daca dreptul asupra marcii este de natura patrimoniala, prin specificul activitatii sub care se deruleaza raporturile juridice asupra marcilor - de productie, comercializare, import, export, natura patrimoniala - acesta trebuie privit intr-o legatura indisolubila cu natura comerciala, determinata de rolul marcilor pe piata libera.
In aceasta interpretare, chiar daca marcile de fabrica, de comert sau de servicii, ca si brevetele de inventie, inovatie, desenele si modelele industriale etc. sunt drepturi de creatie intelectuala si de proprietate industriala, cererile avand ca obiect inregistrarea, anularea sau valorificarea marcilor, ca elemente ale fondului de comert, sunt, asadar, de natura comerciala si apartin jurisdictiei speciale de drept comercial, fiind date in competenta Sectiei comerciale a Tribunalului Bucuresti.
In consecinta, dispozitiile art. 32 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii 84/1998, aprobat prin HG nr.833/1998, care atribuie competenta solutionarii cererilor in anularea inregistrarii unei marci Sectiei civile a Tribunalului Bucuresti, exced prevederilor art. 48 alin.1 din lege (care nu stipuleaza expres sectia civila"), astfel ca aceste norme nu pot fi aplicate, ele nefiind date in executarea legii, iar, pe de alta parte, printr-un act administrativ nu se poate reglementa competenta materiala a instantelor judecatoresti, stabilita numai prin lege.
De altfel, natura comerciala a litigiului este data nu numai de faptul ca marca de fabrica, comert sau de servicii este un element incorporal al fondului de comert, dar si de imprejurarea ca subiectele raportului juridic litigios sunt doua societati comerciale - SC Prodal 94" SRL si Spirits International N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar autorizat S.C. ROMINVENT" SA, ambele titulare de marci si care se bucura de prezumtia generala de comercialitate a actelor recunoscute de art. 4 din Codul comercial.
In concluzie fata de consideratiile evocate in temeiul art. 313 din Codul de procedura civila, Curtea a admis recursul, a casat hotararile in discutie si a trimis cauza spre solutionare, in prima instanta, Tribunalului Bucuresti, Sectia Comerciala.
---------------
^1) Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, 2001, pag. 659-660.
^2) Yolanda Eminescu, Regimul juridic al marcilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 184.
^3) Ioan Macovei, Protectia creatiei industriale, Ed. Junimea, Iasi, 1984, pag. 238.
^4) Emanuel Holban, Stelian Marinescu, Legea marcilor de fabrica, de comert si de serviciu - texte comentate, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972, pag. 231.
^5) Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, 2001, pag. 660.
^6) Emanuel Holban, Stelian Marinescu, Legea marcilor de fabrica, de comert si de serviciu - texte comentate, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972, pag. 219.
^7) Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila, decizia nr. 4400 din 3 decembrie 2002, www.scj.ro
Decaderea din drepturile conferite de marca
Sanctiunea decaderii din drepturile conferite de marca intervine in dreptul nostru pentru nefolosinta marcii, degenerarea marcii si marca devenita deceptiva. La aceste cauze comune de decadere legea noastra adauga inca una, in art. 4 lit. d, respectiv pentru cazul in care marca a fost inregistrata de o persoana neavand calitatea prevazuta la art. 3 lit. 9 din lege.
Marcile neexploatate se pot grupa in trei categorii diferite: marcile abandonate (nereinnoite la expirarea perioadei de validitate), marcile de rezerva si marcile defensive^1).
Marca defensiva este creata pentru a asigura o protectie largita pentru o alta marca apartinand aceluiasi titular, protectie care urmeaza sa intervina in eventualitatea in are marca principala ar constitui obiectul unui litigiu si nu ar beneficia de ocrotire, datorita unor interpretari extensive a notiunilor de reproducere si de imitare a unei marci. Din acest motiv obisnuieste sa se depuna una sau mai multe variante ale marcii principale, depunatorul avand posibilitatea sa le utilizeze la nevoie^2).Marca de rezerva nu este depusa in vederea unei utilizari imediate, ci numai pentru situatia in care un nou produs ar fi lansat pe piata. Din aceste motive se poate ajunge ca marcile de rezerva sa nu fie utilizate. Trebuie totusi sa se tina seama ca marca de rezerva este recunoscuta, in raport de existenta unei obligatii de folosire, pentru o anumita perioada. In cazul in care marca nu este utilizata, titularul este decazut, prin efectul legii, din dreptul sau^3).
Cazurile de decadere sunt expres prevazute in articolul 45 din Legea 84/1998.
Decaderea titularului din drepturile conferite de marca poate fi ceruta, potrivit art. 45, de orice persoana interesata". Pot avea interes sa formuleze cererea de decadere, in primul rand, concurentii titularului marcii.
Fata de alte persoane fizice sau juridice care intentioneaza aproprierea aceluiasi semn ca marca pentru produse sau servicii diferite de cele protejate prin marca nefolosita, semnul este disponibil. Totusi, nu se poate refuza acestora dreptul la o cerere de decadere, motivata de interesul de a avea o marca mai puternica, mai pronuntat distinctiva ori celui care intentioneaza sa-si diversifice productia sau serviciile si sa foloseasca si o astfel de marca.
Decaderea poate fi ceruta si pe cale reconventionala, de catre paratul actionat in judecata de catre titularul marcii intr-o actiune in contrafacere sau in concurenta neloiala.
In cazul marcii degenerate sau deceptive sfera persoanelor interesate" este mult mai larga: de la consumatorii de rand, la institutiile avand atributii de protectie a consumatorilor, de la cumparatorul, posibila victima a unei induceri in eroare, la Ministerul Public^4).
Decaderea din drepturile conferite de marca produce efecte de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Totusi, fata de efectele pe care le poate produce decaderea, aceasta ar trebui sa se produca nu pe temeiul hotararii definitive ci in temeiul unei hotarari irevocabile, ori ca recursul declarat impotriva deciziei Curtii de Apel sa fie suspensiv de executare spre a se preveni producerea unor consecinte ireversibile^5).
---------------
^1) Yolanda Eminescu, Regimul juridic al marcilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 143.
^2) Emanuel Holban, Stelian Marinescu, Legea marcilor de fabrica, de comert si de serviciu - texte comentate, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972, pag. 100.
^3) Ioan Macovei, Protectia creatiei industriale, Editura Junimea, Iasi, 1984, pag. 188.
^4) Dragos Sebastian Bogdan, Octavia Spinean Matei, Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul proprietatii industriale. Marcile si indicatiile geografice, Ed. All-Beck, 2003, pag. 416.
^5) Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, 2001, pag. 669
Moduri de pierdere a dreptului asupra marcii care nu sunt prevazute de Legea nr. 84/ 1998
Legea nr. 84/1998 nu prevede expres toate cazurile de pierdere a unui drept la marca, insa din interpretarea unor dispozitii legale mai putem identifica cel putin doua^1):
1) Daca am considerat ca notorietatea este un mod de dobandire a dreptului la marca, atunci vom admite ca pierderea notorietatii este un mod de pierdere a dreptului la marca.
Astfel, avem in vedere ipoteza marcii notorii neinregistrate, deoarece pot sa existe si marci notorii inregistrate.
In ipoteza la care ne referim, odata ce marca nu mai este larg cunoscuta in Romania de segmentul de public vizat, persoana care o utilizeaza nu mai are nici un temei sa reclame vreo protectie asupra ei.
In sistemul bazat pe inregistrare - precum cel consacrat de Legea nr. 84/1998 - pentru marcile neinregistrate, singurul temei pentru acordarea protectiei il constituie, in conditiile strict prevazute de lege, notorietatea.
2) Art. 35 alin. 2 lit. c) instituie un alt caz de nulitate.
Este vorba aici despre marcile care se bucura de renume, pentru titularii carora legea le-a prevazut posibilitatea de a se opune la folosirea unor semne identice sau asemanatoare, in anumite conditii, dar a omis sa reglementeze posibilitatea de a cere anularea unor astfel de semne, in ipoteza in care au fost inregistrate ca marci.
---------------
^1) Dragos Sebastian Bogdan, Octavia Spinean Matei, Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul proprietatii industriale. Marcile si indicatiile geografice, Ed. All-Beck, 2003, pag. 421
(sursa: Legis Doctrine)
avocatnet.ro explicăm legislația
alphasquadron 
Badger