Am primit o adresa de la politie prin care imi solicita datele personal ale unui utilizator pentru o cercetare penala.
Am solicitat viza procurorului dar raspunsul a fost ca ei nu au nevoie de viza procurorului.
Eu stiam ca au nevoie de acordul procurorului si intotdeauna primesc adresele cu viza procurorului sau gresesc eu?
sediul materiei:
Legea nr. 677/2001 - pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
In aceasta lege a fost transpus acquis-ul comunitar reprezentat de Directiva 95/46/EC, care reglementează cadrul juridic general al protecţiei datelor personale la nivelul Uniunii Europene.
Legea nr.161 din 2003 (privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei) prevede ca efectuarea actelor de urmarire penala pentru infractiunile de criminalitate informatica se face obligatoriu de catre procurori.
Daca raportam si la art.201 Cpp care prevede ca procurorul conduce activitatea de urmarire penala, este necesara viza procurorului pentru divulgarea de date cu caracter personal?
Buna ziua,
Mi se pare un subiect foarte interesant. Astfel am gasit ceva interesant pe net: "Lista numerelor apelate şi IP-urilor intră în sfera de protecţie a vieţii private.Spre deosebire de conflictele dintre persoane fizice şi agenţii economici privaţi, conflictele dintre individ şi instituţiile statului - care pot abuza de accesul lor privilegiat la bazele de date cu informaţii cu caracter personal, inclusiv la cele deţinute de agenţii economici - trimit direct la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deoarece legislaţia românească actuală nu garantează protecţia lor. Într-o luare de poziţie din 25 ianuarie, Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP) arată că Ordonanţa de urgenţă 131/2006 pentru modificarea şi completarea legii nr. 508/2004 restrânge drastic garanţiile menite să protejeze dreptul la viaţa privată de imixtiunea statului, în condiţiile în care "există exemple recente ale unor astfel de abuzuri: informaţii de pe calculatoarele unor jurnalişti copiate de către procurori, calculatoare confiscate, presiuni exercitate de procurori asupra unor jurnalişti pentru a-i determina pe aceştia să-şi dezvăluie sursele". În curând, toţi utilizatorii de comunicaţii din România şi din UE vor fi într-o situaţie similară acestor jurnalişti. O directivă europeană obligă toţi operatorii de comunicaţii să filtreze şi să stocheze corespondenţa electronică a utilizatorilor. Problema este că, în România, accesul la aceste date se poate face fără mandat judecătoresc.În interpretarea dată OU 131/2006, Ministerul Justiţiei face distincţia între conţinutul comunicaţiilor şi lista acestor comunicaţii - numerele apelate, adresele, IP-urile - şi precizează că "accesul procurorului la sisteme informatice fără mandat din partea judecătorului este permis exclusiv în al doilea caz", ceea ce nu ar reprezenta o încălcare a dreptului la viaţă privată.AMP arată, însă, că poziţia Curţii Europene a Drepturilor Omului contrazice această interpretare: "Reamintim Ministerului de Justiţie că în cauza Malone vs. Marea Britanie, în care poliţia britanică a obţinut de la operatorul de telecomunicaţii lista telefoanelor pe care persoana investigată le apelase, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că "Lista de telefoane apelate conţine informaţii, în particular numerele apelate, care sunt un element integrant în comunicaţiile făcute prin intermediul telefonului. În consecinţă, dezvăluirea acestor informaţii către poliţie constituie, în opinia Curţii, o interferenţă cu un drept garantat de Articolul 8" (Articolul 8 garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie). În consecinţă, în viziunea Curţii, astfel de informaţii (lista telefoanelor apelate, lista IP-urilor etc.) intră în sfera de protecţie a vieţii private, ceea ce contrazice poziţia Ministerului de Justiţie în această problemă"