Noi platim ca sa traim!

Cat mai trebuie sa treaca ca sa realizam in ce societate inumana traim. Dreptul la viata nu mai este garantat si noi platim ca sa traim. Cum este posibil sa inghitim tot ce ni se face ?
Printr-o tactica cat se poate de simpla, bazata pe psihologie. Daca agresezi un popor dintr-o data cu masuri multe si dure acel popor se revolta. Insa daca o faci gradat, acel popor se obisnuieste si o ia de buna. Astfel prin pasi mici poti transforma o floare intr-o uscatura, un om sanatos si integru intr-o sluga jalnica. Este o certitudine psihologica faptul ca omul poate suporta orice fel de conditii daca acestea se implementeaza treptat. Insa daca lasi un deget, in scurt timp statul iti va lua mana. La fel s-a intamplat cu libertatea umana, care este deja o utopie. Ea nu exista in momentul de fata. Insa gradul de inrobire poate fi crescut pana la cote inimaginabile, dar treptat.
Astfel ca azi o taxa, maine inca una, azi o camera de filmat in strada, maine una la tine in casa, azi o taxa pe apa, maine pe aerul respirat prin taxa de carbon … Si oamenii de pe strada nici macar nu realizeaza anormalitatea vietii, au ajuns sa fie obisnuiti si nici nu stiu ce li se intampla. Oameni letargici, tot mai adormiti si obositi, incovoiati de poverile impuse de stapanii de sclavi, si fara energie sau putere de a mai riposta. Insa cat de multe nu s-au schimbat doar in ultimul deceniu, in ultimul an daca privesti retrospectiv. Si nu doar in Romanjia, ci peste tot in lume.
Noi astazi suntem niste obiecte clasificate, sau vaci folosite pentru muls. Daca nu ai acte nu existi, nu-i asa ? Fiecare dintre noi este o societate infiintata cu numar de atestare fiscala ( CNP) cu tot felul de acte care sa ne incatuseze din toate punctele de vedere, social, medical, etc. Nu suntem pentru stat cu nimic mai mult decat o masina pe care trebuie sa o inmatriculezi dupa o corvoada birocratica si pentru care trebuie sa platesti tot felul de taxe. Cam asta este valoarea noastra conform regulilor societatii. Si mai rezistam.
Iar acum o noua masura pe cat de ireala dupa orice norma de bun simt ai lua-o, este noua taxa propusa pentru apa de la tine din fantana, daca o folosesti in scopuri comerciale. Asta se vrea a fi primul deget, pentru ca odata acceptata taxa ea se va extinde pe toti consumatorii care ar dori sa devina independenti cat de cat. Pentru ca asa se procedeaza, lasi putin de la tine si maine nu mai ai nici o putere de decizie asupra vietii tale.
Ma intreb saracii comercianti de la tara, care si asa deabia isi scot banii sa traiasca de la o luna la alta, cum vor mai suporta inca o taxa in plus, pentru ca daca nu vor suporta vor primi si amenda. Eu sper sa nu o accepte si sa nu o plateasca nimeni. E inuman, ca si multe altele. Insa vine un moment cand trebuie sa spui stop.
Puterea poporului este inca mare, daca ar fi folosita. Si nu ma refer la violenta, violenta nu va rezolva niciodata nimic, e ca si razboiul care naste alt razboi. Inafara de bancile care finanteaza acele razboaie ambelor tabere, nimeni nu castiga. Noi alimentam un sistem corupt prin toti banii care-i platim si care nu se reintorc la noi. Suntem partasi la asta. Fara aportul nostru puterea guvernului se evapora ca si apa. Nu se face nimic pozitiv pentru noi, avem obligatii de indeplinit doar ca sa traim, insa nimeni nu ne lasa sa traim liber si nici dreptul de a alege nu-l avem. Ba dimpotriva, daca incepi sa spui lucrurilor pe nume esti catalogat mai nou ca fiind terorist sau instigator. Astazi a spune adevarul este o ilegalitate, minciuna a devenit noul standard al societatii, de altfel avem de dat cu subsemnatul ca sa dovedim ceea ce spunem. Pana si semnatura este un simbol ca insusi cuvantul dat nu mai are valoare.
Daca m-as duce undeva intr-un loc uitat de lume si mi-as face o casuta cu toate utilitatile pe cale naturala, probabil s-ar gasi cineva care sa vina dupa mine si sa ma faca sa platesc pentru tot ce mi-am facut acolo prin propriile forte si fara nici un ajutor, iar acest lucru ar trece drept normal intr-o societate adormita. Asta se cheama intr-adevar taxa pe viata. Si asa traim noi astazi, nu avem unde sa fugim, nu avem unde sa ne ascundem. Dar noi mai inghitim pentru ca nu am realizat cum am cazut singuri in capcana impunerilor treptate.
Ce s-ar intampla sa nu mai cotizam o luna intreaga acestui sistem defect care ne-a facut doar o societate de consum fara urma de creier sa gandeasca singura ? Sa nu mai platim nici o taxa, sa nu mai luam benzina, sa nu ne mai lasam banii in supermarket-uri ajutand astfel la moartea micilor intreprinzatori care inca mai produc ceva sanatos si de calitate ? Credeti ca n-ar avea impact ? Cu siguranta ar avea, dar noi ne-am obisnuit si rabdam in liniste. Nici nu ne gandim ca mai exista solutii sau ca putem face ceva. Abandonam inainte de a incepe orice actiune pasnica dar eficace. Mie mi-e lehamite sa mai traiesc intr-o astfel de societate in care nimic nu e al meu, in care nu am decat obligatii. Voua nu va este ? V-ati obisnuit cu viata de robotei in care un nou imprumut la banca va cumpara linistea pana la viitoarea transa, dar va tine legati poate o viata intreaga ?
Tineti bine minte si realizati ca voi platiti ca sa traiti. Nimic nu va mai apartine, doar sufletul vostru, care in astfel de conditii e si el adormit sau vandut in compromisuri pentru a putea trai pe pamant. Asta inseamna a trai ? Si cine stabileste asta, cine stabileste regulile jocului ?