Interceptari telefonice pana la inceperea urmarii penale

Eu am gasit o decizie a ICCJ, insa e din 2008. Nu s-a mai modificat nimic intre timp?

În conformitate cu prevederile art. 911 alin. (1) C. proc. pen., interceptările şi înregistrările audio sau video se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impune pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. În dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate infracţiunile pentru care pot fi autorizate interceptările şi înregistrările audio sau video.

Din analiza prevederilor art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condiţiile legale de realizare a interceptările şi înregistrările audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, ci interceptările şi înregistrările audio sau video pot fi autorizate şi în faza actelor premergătoare.



I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008

Chiar nu intervine niciun avocat sa ma lamureasca?

exist o noutate totusi:DECIZIA Nr.962
din 25 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.911 din Codul de procedură penală
Publicată în Monitorul Oficial nr.563 din 13.08.2009


Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr.410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.338 din 1 mai 2008, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.911 din Codul de procedură penală, reţinând, în esenţă, că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin.(3) al art.2 din Legea nr.47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".
Dispoziţiile legale criticate nu permit, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Dacă ar fi aşa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzurată în faţa instanţelor de judecată. Nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.
Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise şi bine determinate a altor instituţii şi care au ca scop verificarea şi completarea informaţiilor deţinute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea urmăririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanţiilor impuse de faza propriu-zisă de urmărire penală, este unanim acceptat faptul că în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi luate măsuri procesuale ori administrate probe care presupun existenţa certă a unei urmăriri penale începute.
De altfel, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, aşa cum se prevede în alin.1 al art.911 din Codul de procedură penală, la cererea procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, lată deci că administrarea unor astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penală putând fi începută, potrivit art.221 şi 228 din Codul de procedură penală, atât in personam, cât şi in rem. În plus, textul stabileşte în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, prin această a doua alternativă înţelegându-se evident şi situaţiile ce intră în sfera actelor de punere în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea în acord cu art.20 din Codul penal referitor la tentativă, şi nu în sfera unor simple acte de pregătire."
Problema se pune k nu prea e pusa in practica de catre instanta, dar cred k in curand o sa aibe aplicabilitate, odata cu pronuntarea unor decizii de speta in materie si odata cu formarea practicii in sesnsul asta. ar fi bine sa invoci aspectul totusi.

Problema nu este deloc lamurita sub aspect juridic.
Nu s-a admis nicio exceptie de neconstitutionalitate cu privire la aceasta chestiune juridica si ICCJ poate pronunta orice solutie considera ca ar fi legala.
Simplul fapt ca, Curtea Constitutionala face o apreciere fara a exista insa o finalitate prin admiterea unei exceptii de neconstitutionalitate nu inseamna ca textul de lege ar fi neconstitutional.
Doar daca s-ar admite o exceptie de neconstitutionalitate s-ar putea discuta despre obligativitatea instantelor de a considera neconstitutionala respectiva prevedere legala.

S-a creat o idee falsa intocmai ca aceea care a facut multi avocati sa creada ca ceea ce nu este...exista...
Ma refer la ipoteza in care se sustinea de avocati ca daca recursul nu se judeca intr-un anumit termen inculpatul trebuie sa fie pus in stare de libertate...
Fals...
Probabil ca era mult prea greu sa faca aparari adevarate...

avocat Claudiu Lascoschi