Am o intrebare teoretica.
Speta: parintii unui copil unic (si casatorit) doresc sa ii doneze acestuia, ca bun propriu, o suma mare de bani, cu destinatia de parte din pretul unei case ce urmeaza a fi achzitionata de copil si sotia sa.
Sa zicem ca banii pot fi dati fie "in mana", fie virati intr-un cont bancar al fiului.
Intrebarile mele sunt:
1. Daruirea banilor este dar manual?
2. Este daruirea banilor din speta de mai sus supusa formei autentice "ad validitatem"?
3. Poate avea loc "daruirea banilor ca bun propriu al fiului" fara ca fiul donatar sa stie acest lucru (adica el sa primeasca "darul manual" de la parinti, care anterior sa fi preconstituit dovezi ca doneaza ca bun propriu)?
DA, puteti sa-i donati ca si bun propriu. Solutia reiese din art. 31 lit.b al Codului familiei, care statueaza ca bunurile dobandite in cursul casatoriei prin donatie sunt ale sotului care le-a primit cu exceptia cazului in care cel care a donat precizeaza expres ca a donat ambilor soti. Fara contract de donatie, in care sa se mentioneze expres ca sunt donate ca bun propriu, nu vad cum ar putea dovedi el "bunul propriu" la un eventual divortz. Si ca sa fie surpriza, il chemati la notar fara sa stie ca-i donati bani :)
Darurile obisnuite, reglementate de art. 759 C.civ., asa cum sunt cadourile primite la aniversari, sarbatori, botez sunt considerate bunuri comune, prin exceptie de la prevederile codului familiei.
Multumesc @nicko_silvia, insa intrebarile mele nu cuprindeau "pot parintii sa doneze bani ca bun propriu?", deci cumva raspunsul dvs. nu "coincide" cu intrabarile mele.
Reformulez intrebarile, fiindca nu am fost suficient de explicit :"> :
Este posibila donarea unei sume de bani fara act autentic (adica fara prezentarea la notar, redactare contract / oferta-acceptare de donatie) si fara acceptare din partea donatarului ca a primit o donatie ca bun propriu?
In speta fiul va primi banii, insa este posibil ca el sa nu cunoasca intentia (concretizata in ceva mijloace de proba) parintilor de a-i dona numai lui, nu si sotiei sale?
:) fiecare raspunde in functie de ce intelege...eu asta am inteles din intrebarea 3!
acum, inteleg ca vreti sa faceti o donatie, fara act autentic?! am inteles bine?
daca da, iata raspunsul: Contractul de donatie este un contract solemn, pentru a carui validitate este necesara forma inscrisului autentic, lipsa formei atragand nulitatea absoluta a acestuia(articolul 813 C. Civil).
Sanctiunea nerespectarii formei autentice este nulitatea absoluta. Forma inscrisului autentic este deci o conditie “ad validitatem”, nulitatea putand fi invocata de orice persoana, chiar si din oficiu de catre instanta de judecata.
In ipoteza in care contractul de donatie se incheie prin inscrisuri separate (intre absenti), atat oferta cat si acceptarea trebuie sa se intocmeasca in forma autentica.
Potrivit articolului 814 alin. 2 C. civ., daca donatorul moare inainte de acceptare din partea donatarului, oferta devine caduca, ca si cum nu ar fi existat.
Darul manual poate sa aiba ca obiect numai bunuri mobile corporale, iar in privinta bunurilor incorporale numai titlurile la purtator. Depunerile la CEC sunt socotite daruri manuale daca sunt facute pe numele altei persoane in scopul ca aceasta sa fie gratificata.
De regula, darul manual poate fi dovedit cu orice mijloc de proba datorita existentei elementului material – traditiunea bunului donat. In mod exceptional donatorul si succesorii lui pot face dovada darului numai cu un inscris cerut de legiuitor “ad probationem”.
Darurile de nunta sunt socotite bunuri comune ale sotilor. Numai donatiile facute de parinti in mod expres unuia dintre soti ulterior incheierii casatoriei pot fi considerate bunuri proprii, potrivit art. 31 Codul familiei.
Adoua intrebare, nu stiu daca inteleg bine: vreti ca sotia lui sa nu stie ca dv. ii donati numai lui, ci nu ambilor? Sau el sa nu stie ca-i donati doar lui?
Daca a doua intrebare o reformulati, promit sa dau un raspuns care sa "coincida" :)
Multumesc din nou. :D
Intrebarea a doua era: ... este posibil ca fiul sa nu stie ca a primit banii ca bun propriu (evident ca va sti ca a primit banii, dar este posibil sa nu stie la momentul primirii caracterul lor de bun propriu)?
(nu discutam de ce stie sotia, n-are importanta, ci de ceea ce stie primitorul banilor).
La prima explicatie:
Momentan imi pun o problema teoretica, nu donez nimic :)
Ma intereseaza insa in mod deosebit perspectiva celui care primeste donatia, cum ziceam mai sus: este posibil ca el sa primeasca un bun propriu, si sa nu stie acest lucru?
Daca da, cum?
In mod evident, la donatia clasica, din cauza formei autentice, este imposibil ca gratificatul sa nu stie ca primeste un bun propriu.
Dar forma autentica nu este necesara ad validitatem in donmatiile reprezentand daruri manuale. Si-aici vine intrebarea: poate fi donata o suma de bani (zeci de mii de euro) ca "dar manual"?
Si daca da, poate cel ce doneaza sa faca un dar manual ca bun propriu al celui care primeste, fara ca cel care primeste sa stie?
Daca poate, cum?