Dar manual surpriza ?

Evrika :D Stiam eu ca d-na Romascanu va descalci itele....in care ne incurcaseram prin modul in care a debutat prezentarea spetei.
Pai cred ca , domnule @smeagull, de vreme ce fiul dvs. va crede ca banii donati sunt comuni, (desi de fapt ei sunt proprii ) , nu mai trebuie sa va faceti probleme , fiindca lucrurile sunt de la sine aranjate , asa cum va doriti.

@legally, cred ca eu am incurcat itele spetei....sper sa nu ma trezesc cu banii in contul meu :))

dar imi place la nebunie raspunsul d-lui athe: "si chiar daca nu stie nu poate invoca ca scuza necunoasterea legii..." =D> chiar si cacofonia isi are locul binemeritat! :)

@nicko _silvia, trebuie sa recunosc faptul ca raspunsurile pe care le-ai postat m-au delectat . Speta e doar aparent incurcat,a , fiindca la o citire mai atenta si mai ales repetata, se intelege ce doreste dl @smeagull: sa faca un dar manual , in cazul caruia nu este necesara inchieerea unui act autentic, asa cum prevede legea in cazul donatiei, pentru a fi valabila.Daca ar inchieia un act de donatie, fiul , dar si sotia sa ar sti ca banii sunt bunul propriu al fiului. Pentru ca cei 2 soti sa nu-si dea seama , alege varianta darului manual ( care poate fi facut si printr-un virament in cont) . Astfel , banii , desi intra in contul fiului, ei devin banii familiei. Ori vointa d-lui @smeagull este ca banii sa ramana proprii ai fiului.Dar cum sa dovedeasca asta, la o adica?
Aceasta este intrebarea.
Iar daca am reusit cumva sa incurc iarasi itele...sper sa se mai indure cineva sa le descurce :D

Doamnelor, mii de multumiri!!!! (in special d-nei Romascanu, de la care trageam nadejdea ca peste noapte sa imi vina salvarea, si care a priceput fix unde eram eu prost! :), (da' rau de tot...): porneam cu rationamentul de la premisa ca donatiile sun bun comun.
Nu pot sa imi explic acum de unde naiba am ramas eu cu impresia asta, dar de aici venea toata confuzia din capul meu, si deci si din intrebarile mele.

In speta pseudo-fictiva de mai sus, ca sa va spun drept (era mai bine daca spuneam dinainte, da' nu m-am asteptat la asa complicaciune) eu sunt fiul care a primit bani de la mama sa... Mai demult, casatorit fiind (si atunci si acum si sper ca pe viata), din cont in cont, cu mentiunea verbala "pentru cumparat casa".
Nu s-a pus problema ca, prin vointa mamei, sa fie nici bun comun, nici bun propriu.
Eu am trait cu impresia ca sunt bun comun (cum zisei, nu stiu de unde naiba).
Din pricina unor discutii recente cu mama mea, mi-am pus problema ca nu cumva ea sa ma fi "protejat" de sotie (impotriva vointei mele, si mai ales fara sa ma fi anuntat). Si ma gandeam cum ar fi putut ea sa faca donatia bun propriu, fara vointa mea (asta credeam a facut)... (deja ma vedeam intreband prin vecini: care v-ati pus martori? ...) :)
Dar cum regula e "donatia e proprie", rezulta ca tot acest topic a pornit dintr-o prostie a mea. Sarut-mainile ca mi-ati luminat confuzia din cap!
:love2:

p.s. Acum ramane doar sa ma gandesc ce a vrut maica-mea sa zica prin "eu m-am gandit si la eventualitatea ca nu-i pe viata..." (casnicia mea).Sa vedeti acum ce fabulatii imi trec prin cap... Revin cu alte intrebari daca mai ajung la vreo concluzie :).

Nu este evident ca socrul/soacra vrea sa-i dea niscaivai bani filului/ficei,iar daca divorteaza mai tarziu sa nu beneficieze la partaj ginerele/nora de acesti bani? :)) pai altfel care-i scopul?