Potrivit prevederilor art 26 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ( numita in limba romana C.E.D.O. ), amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8, ratificata de Romania prin Legea nr 30 / 1994, Curtea a nu poate fi sesizata decat dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum este stabilit conform principiilor de drept international general recunoscute si intr-un termen de 6 luni, incepand cu data deciziei interne definitive.
Indiferent de natura procesului ( penal, civil, comercial, contencios administrativ, etc.) care s-a finalizat, Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( C.E.D.O. ) nu poate fi sesizata de persoana care se considera victima unei incalcari a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului decat in termen de 6 luni, calculate de la data pronuntarii ultimei hotarari judecatoresti pronuntate de instanta nationala ( decizia instantei de recurs).Cu alte cuvinte, dupa momentul epuizarii cailor de recurs interne, persoana lezata prin hotararea pronuntata de ultima instanta de judecata, trebuie ca in termen de 6 luni sa formuleze cererea si sa sesizeze in scris C.E.D.O.
În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii, acestea trebuie să îndeplinească o serie de condiţii prevăzute de art.35 din Convenţie. Condiţiile ce trebuie îndeplinite de petiţionari se pot împărţi în două mari categorii:
• condiţii generale ce trebuie îndeplinite de toţi petiţionarii;
• condiţii speciale ce privesc o anumită categorie de petiţionari – stat sau parte individuală.
Condiţiile generale . Aceste condiţii sunt prevăzute de art 35 din Convenţie şi sunt:
1. epuizarea tuturor căilor de recurs interne . Conform articolului 32 § 1 din Convenţie, Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate în prealabil căile de recurs interne şi în termen de şase luni începând cu data deciziei definitive interne. O plângere care nu respectă aceste condiţii de admisibilitate nu va putea fi examinată de către Curte.
2. scurgerea unui termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a deciziei interne. După ce autoritatea naţională competentă cea mai înaltă a pronunţat o decizie, petiţionarul dispune de un interval de şase luni pentru a sesiza Curtea. Acest interval începe să curgă de la data la care a luat cunoştinţă personal sau prin avocatul său de decizia finală în ordinea normală a instanţelor, şi nu începând de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri în revizuire a procesului sau a unui alt recurs extraordinar, a unei cereri de graţiere sau amnistiere sau a oricărei alte cereri adresate unei autorităţi cu titlu de graţiere.
3. cererea să nu fie anonimă. Potrivit art.47 din Regulamentul Curţii, formularul trebuie semnat de petent personal în calitate de reclamant sau de către reprezentantul lui, întrucât formularele puse la dispoziţie de către grefa Curţii obligă reclamantul să-şi decline identitatea.
4. cererea să nu fie esenţial aceeaşi cu o cerere anterior examinată de Curte. Potrivit art.35 pct.2 lit.b , Curtea nu reţine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte.
5. cererea să nu fi fost supusă examinării unei alte instanţe internaţionale, dacă nu conţine fapte noi. Potrivit acestei reguli, vor fi inadmisibile cererile care au fost înaintate examinării unei alte instanţe internaţionale, deoarece nici o plângere identică sau în substanţă aceeaşi cu plângerea în faţa Curţii nu trebuie să fie supusă vreunei alte proceduri internaţionale de investigare sau de reglementare.
6. cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenţiei sau dacă este vădit nefondată sau abuzivă.
O cerere este considerată incompatibilă cu prevederile Convenţiei atunci când obiectul ei nu intră sub incidenţa dispoziţiilor acesteia. Cu alte cuvinte, cererea are ca obiect încălcări ale unor drepturi şi libertăţi neprevăzute de Convenţie.
Cererea este abuzivă atunci când se urmăreşte un scop contrar celui prevăzut de Convenţie (de exemplu, cererea este folosită în scopul de a se sustrage unei condamnări) sau când se dovedeşte că este folosită în mod şicanator.
Cererea este considerată vădit nefondată, dacă se dovedeşte absenţa unei violări a Convenţiei, astfel încât cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Condiţii speciale .Condiţiile speciale ce trebuie îndeplinite de o cerere individuală sunt:
1. numele, data naşterii, naţionalitatea, sexul, profesia şi adresa petentului;
2. numele, profesia şi adresa reprezentantului, dacă este cazul;
3. partea sau părţile contractante împotriva cărora este îndreptată petiţia;
4. expunerea succintă a faptelor;
5. expunere succintă a violării normelor Convenţiei şi a argumentelor pertinente;
6. obiectul petiţiei ca şi descrierea cererii unei satisfacţii echitabile;
7. copii ale tuturor documentelor, a deciziilor ce privesc obiectul petiţiei.
Daca tot a ajuns discutia in acest punct va prezint un caz ca sa nu mai deschid alt topic :
1. dosar intocmit in baza L10/2001 cu sentinta definitiva, si cu decizia autoritatii(AVAS), prin care se propune acordarea de despagubiri in echivalent. Dosaru se afla la ANRP de exact 2 ani.
Justitia si-a indeplinit rolul, statul roman prin ANRP nu ! Despre ce dreptate este vorba daca nu se acorda reparatia de facto, de catre statul roman ? De la ce data decurge termenul de 6 luni, daca justitiei nu ai ce sa ii reprosezi ?
2. dosar intocmit in baza aceleasi legi, avand in plus si expertiza insotita de evaluare care se afla tot la ANRP, si asupra caruia aceasta agentie guvernamentala pastreaza o tacere absoluta .De fapt in ambele cazuri pastreaza tacerea, nici un raspuns scris, doar raspunsuri telefonice de genul" evaluarea cuprinsa in sentinta definitiva nu este valabila " !!!
Prin neîndeplinirea obligaţiei de a emite decizia privind titlurile de despăgubire, ANRP prin Comisia Centrala de Acordare a Despagubirilor, aduce o evidentă atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Nu este o incalcare a art. 6 din Convenţie cât şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie ?
Despre ce reparatie poate fi vorba atat timp cat stai cu sentinte definitive in mana, si nu primesti nimic ?
Daca ati raspuns persoanei care a deschis topicul, este perfect,cu toate ca va repetati, daca insa mi-ati raspuns mie...imi pare rau sa o spun dar nu ati inteles mesajul. Despre ce cai de atac pomeniti, cand nu hotararea judecatoreasca este cea care incalca drepturile, ci statul roman prin acea agentie guvernamentala ?