"Abandon copil minor in custodie????"

Revin iarasi cu probleme legate de fostul sot, si nevoia lui nebuna de a se razbuna.
In data de intai aprilie divortul a fost pronuntat, copilul minor mi-a fost incredintat mie. Am cerut cheltuieli de judecata si am castigat.A facut apel la hotarare si in data de 8 septembrie am avut termenul de judecata. Eu nu ma aflu din tara, nu am fost prezenta doar avocatul meu. Fostul sot a cerut recalcularea pensiei alimentare pt copil ( nu a platit niciodata nimic si a rezolvat cu un prieten sa fie angajat pe hartie cu 4 ore, sa plateasca minimum....:O... deci nu inteleg ce ar fi vrut sa i se recalculeze...), nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecata. Instanta a refuzat toate acestea si am castigat procesul.
Pana aici totul e ok.
Azi am aflat ca a intentat proces impotriva mea "abandonul minorului in custodie" ceea ce este caz penal. Am fost socata. va spun de ce. Eu am lucrat in invatama nt, plus am avut alte joburi mici sa-mi pot intretine copilul, sa platesc chiria si amd.
Cand am aflat ca ni se micsoreaza salariile cu 25 % stiam ca nu ma mai pot intretine in viitor. Dupa ce am discutat mult cu copilul pe aceasta tema (are 15 ani) am hotarat sa incerc sa plec in strainatate, avand posibilitatea sa castig niste bani cu bunavointa si ajutorul unor prieteni excelenti. Am cerut parerea copilului daca ar dori sa vina cu mine in cazul in care tatal lui isi da acordul. A zis ca mai bine sta cu bunica si tata decat sa plece intr-o tara straina unde nu cunoaste limba, nu are prieteni. Eram in dilema foarte mare. Copilul este si a fost intotdeauna primul pentru mine. Am cerut parea fostului sot. El a fost de acord sa stea copilul le el un an. Mi-am luat concediu fara plata un an, si am plecat, copilul a ramas la tatal lui.
Mentionez ca vorbim in fiecare zi, ii trimit bani, i-am platit o saptamana de vacanta aici cu mine si o prietena de-a mea, tin legatura cu scoala si avem o legatura extraordinara. I-am explicat situatia inainte sa plec, sa nu cumva sa creada ca il abandonez. Poate sa vina oricand cu mine, are unde si ne vom descurca. A inteles. Ma doare mult ca trebuia sa-l las acolo dar decat sa sufere de lipsuri si eu sa ma chinuiesc sa lucrez zi si noapte am preferat sa sacrific un an poate doi din viata dar sa-i asigur ceva mai mult dupa aceea.:(( Poate trebuia sa-l fortez sa vina cu mine, dar nu mai e un copil mic, pe care sa-l iau de mana si sa-l trag dupa mine. Pentru mine cel mai important e ca el sa fie fericit. tatal lui se comporta bine cu el, la fel si bunica. Dar pe mine ma urasc, ma vorbesc urat fata de el, si il doare.
I-am spus ce acuzatie imi aduce tatal lui in instanta, I-am explicat situatia, ca trebuie sa mearga iar la tribunal sa spuna cu cine vrea si de ce. Cand am avut procesul cu divortul m-a ales pe mine fara doar si poate si mi-a spus ca sia cum o sa faca la fel pt ca el stie adevaratele motive. El este cel mai bun martor al meu cat am suferit din cauza tatalui lui, le-a vazut pe toate din pacate.
Nevoia oarba de razbunare il face acum sa ma poarte prin tribunal, politie, sa-si poarte copilul prin tribunal, sa ne umileasca si mai mult.#-o:((
Eu sunt o persoana respectata, nu avut probleme cu nimeni, am lucrat de cand ma stiu, am avut grija de copilul meu, i-am acordat tot timpul meu si toata dragostea mea.
Nu stiu ce sanse are sa castige:( Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac? Trebuie sa ma intorc in tara? O sa murim de foame...
Nu cred ca-l pot convinge sa renunte, copilul a spus ca o sa incerce el, dar nu as vrea sa il implic in aceasta treaba urata....:((
Sper sa ma puteti ajuta cu sfaturi bune.
Multumesc.