Traim intr-o lume bolnava,dispersata in "de aia" si "de ailallti",pe principii,de multe ori,aleatorii,intr-o lumea a haosului si a inceputului disolutiei puterilor in stat,intr-o lume amarata ,aflata intr-o criza,adancita artificial de imobilismul , de impotenta manageriala si politica a unor indivizi,care se numesc politicieni,care,la putere sau in opozitie,se perinda in mass-media,intr-o veselie,insa fara a avea solutii anticriza,adresandu-si epitete sau sudalme unii altora,dar mergand apoi sa "bea adalmasul"impreuna.
Din parlament sau din guvern,ne fac cu mana,aceleasi figuri jalnice(de data asta votate de noi !) ,care asteapta cu nerabdare alternanta la putere.
Sacul acela aurit, aproape s-a golit,dar fiecare vrea sa mai apuce ceva,macar de pe fund,indesandu-si adanc ambele brate ,de fapt cat mai adanc.
Este coada la "cascaval"... ca pe vremea lui Ceusescu, la ratii.
Nu are importanta, fiecare vrea sa mai apuce cate ceva si atunci daca este vorba despre"cascaval" cei aflati astazi in opozitie,vor fi sprijiniti de cei de maine,din umbra ,ca doar sunt" colegi" ,pentru ca si voturile se pot negocia,in functie de "ce iese".
In acest timp,oamenii nemultumiti,necajiti,cu probleme reale,adancite de venirea iernii si de cresterea cheltuielilor,scrasnind din dinti protesteaza condusi de unii lideri sindicali,cu burti,cu conace,cu afaceri prospere si cu dosare penale ,dar lipsiti de credibilitate fata de o putere care ii poate avea oricand la mana si incet,incet si fata de cei,pe care au pretentia ca ii reprezinta.
Un fragment de imagine al lumii in interiorul careia ne aflam si in care traim.
Aceasta sa fie lumea noastra sau este doar o lume care indeamna la nostalgie fata de unele vremi repudiate si de mult apuse ?
Eu nu sunt nostagic,dar constat ca in fecare zi este tot mai greu pentru omul din popor.
Si in pofida tuturor si a tot ce se intampla..."lupta pentru cascaval" este in plina desfasurare.
As zice ca… aceasta e viata noastra in RO, dar as exagera… Probleme sunt in toate statele – despre unele nici nu vreau sa amintesc: acele state “subdezvoltate” ce par a fi “tinute” intr-o vesnica “subdezvoltare” cu un scop precis: exploatarea (de straini a) solului si subsolului cu cheltuieli mici dar cu profituri uriase…. Ceva de acest gen pare sa se “pregateasca” Romaniei…
Oamenii au fost mai mereu dezbinati… cand e in discutie ceva serios (se formeaza urgent tabere). Cand privesti oamenii trecand linistiti pe strada, plimbandu-se prin mall, prin parcuri, tolaniti pe fotoliile teraselor amenajate pe te miri unde ai senzatia ca traiesti intr-o lume “normala” – scriu cu ghilimele pentru ca nu pot defini “normal”. Dar privind cu atentie chipurile incepi sa intelegi nemultumirea fiecaruia, invidia… Paradoxal – si diferit fatza de alte state – un roman (nu generalizez, simplific exprimarea) nemultumit de propria-i conditie sau care invidiaza reusita altora nu isi va consuma energia in a-si depasi conditia, in a reusi sa aiba ceea ce vede la altii si isi doreste; un roman isi va consuma energia facand in asa fel sa-l vada si pe celalalt nemultumit… Incep sa cred ca cei mai multi romani au ajuns sa fie multumiti in nefericirea lor mai ales daca vad pe altul mai nefericit… Putini sunt aceia care ii sprijina pe altii sa “urce”… Si sunt mai putini aceia care au fost ajutati sa “urce” si care pot recunoaste ca au fost ajutati… Cei mai multi dintre cei “ajutati” ajung sa se laude ca au reusit singuri…
Politicienii – as spune – sunt adevarati reprezentanti ai majoritatii… N-ar trebui sa ne plangem (sau sa ne miram), dar cum facem sa-i inlocuim? Or fi si politicieni care chiar doresc sa realizeze ceva pentru “popor”, dar dorinta lor nu coincide cu a celorlalti politicieni – pusi pe “capatuiala”… Si, ce sa faca? Daca tot sunt acolo pentru 4 ani macar sa profite pentru ei si mai apoi – daca nu se obisnuiesc sa castige usor cu minim de efort – vor “face ceva” pentru oameni cand vor reveni in “randul poporului”.
E bine ca cei care au foarte mult sa “intoarca” ceva societatii… Nu pentru ca societatea i-a ajutat in vreun fel. Doar asa… crestineste. Pentru ca nimeni nu le pretinde sa traiasca in saracie… Dar si aici e o interpretare gresita: cei care primesc vor dori sa tot primeasca, si sa nu ofere nimic in schimb, ba chiar devin rai daca le-ai dat zilnic timp de un an – ca exemplu – dar in a 366-a zi nu le mai dai (pentru ca nu mai poti, sau nu mai vrei)… Vor spune despre tine ca esti un om rau… ca i-ai amagit, desi te-ai straduit sa-i inveti sa pescuiasca.
Nostalgie? Poate pentru vremuri despre care am auzit, dar nu le-am trait pentru ca… nu ma nascusem! Ca nostalgia epocii comuniste… in nici un caz! Oricat de rau e acum imi e mai bine decat atunci!
“Omul din popor”? Pai… tot in frig si bezna ar sta: trebuie platita datoria externa… Nu?! Asa ca tot rau si frig si foame ii va fi… si nici “ajutor de somaj” n-ar primi si nici locuri de munca in fabrici nu mai sunt – pentru ca nu mai sunt fabrici…
Imi este rusine de aparitia pe ecrane a acestor figuri jalnice,multi dintre acestia mai "rubiconzi"decat la aparitiile anterioare ,cu"gusile"marite si satule,elucubrand despre politica,protectie sociala si ce ar face ei daca ...
De fapt, ei nu fac nimic altceva decat sa joace un teatru ieftin si jalnic,lipsit de argumente si de logica,aruncand cu nonsalanta pe "taraba politica" demagogia lor patriotarda si promisuni desarte.
In aceasta seara la una dintre teviziuni m-a impresionat,actorul Florin Zamfirescu ,decan al IATC,care in fata unor politicieni uluiti,unul dintre acestia un fost poet de curte al lui Ceausescu, isi manifesta vehement lipsa sa de incredere fata de cele trei partide importante,aflate in lupta pentru "cascaval".
Reactia politicienilor prezenti...aproape nula
Bravo lui, actorului! Nu va mai fi invitat in viitor...:)
Suntem in greu impas, ca natiune. Dupa ce ca nu reusim sa iesim din criza (mondiala), acum clasa politica (Toti) ne arunca cu multa nonsalanta si nesimtire intr-o criza politica din care nu ne mai scoate nici "al cu coarne"!
Cine isi inchipuie ca schimbandu-i pe unii cu altii, in asemenea vremuri de restriste, ne vom alege cu un "ce" profit, este inocent! Profitul nu este decat al lor, sa puna sau sa tina mana pe banii bugetului. Cei ca noi o sa ne alegem cu acelasi praf de pe toba ca intotdeauna!
Inainte de comunism
Când trăiau bunicii mei, mergeam la ţară şi stăteam de vorbă ore-n şir; lor le plăcea să povestească, mie să ascult. Bunicul povestea din razboi, cum se târa pe frontul de est, în timp ce prieteni şi camarazi mureau în jur, de gloanţe şi boli. Bunica fugea, când începea bombardamentul, cu doi copii în braţe şi altul atârnat de fustă, spre o moviliţă din câmp, cu gaură înăuntru; în ea băga copiii, iar ea se aşeza în faţă, cu mâinile răsfirate, să-i apere; apoi au venit foametea, când nu aveau un pumn de mălai să facă o mămăligă, şi bolile, pentru care nu existau tratamente. Dar cel mai mult a regretat, bunica, faptul că nu a putut să înveţe decât cinci clase, deşi era premiantă; ei,… premiant a fost şi bunicul, spunea el râzând, dar lua numai premiul doi, că întâi lua celălalt copil din clasă (şi erau doar doi)… In comunism, când toată lumea putea învăţa, bunica a hotărât că toţi trei copiii ei vor învăţa carte; şi s-a dus la oraş, unde intra din uşă-n uşă, întrebând pe toată lumea dacă nu ştie vreo scoală mai bună pentru băieţii ei…
Comunismul
Bunicii din partea mamei trăiau într-un sat de munte, mirific; bunica, fiind cel mai mare copil din şase fraţi, moştenise meşteşugul familiei: vopsitul lânii, secret pe vremea aceea, căci doar unul putea trăi din el; adică avea o magazie micuţă si secretă, unde doar ea intra, şi acolo îşi prepara vopseluri din plante doar de ea ştiute şi vopsea lână pentru toată regiunea. In sat au fost aduşi moldoveni la spart piatra; stăteau în vagoane, în pădure şi nu aveau unde mânca; pentru ei, bunica a deschis un restaurant; adică în camera din faţă, căci în cealaltă stăteau bunicii cu cei trei copii. In zori veneau caruţele cu provizii: butoaie de băutură, brânză, animale, păsări; le tăiau si până seara, cand veneau oamenii la masă, ei singuri preparau tot; nu se servea cu porţia, se umpleau mesele de platouri cu hălci de carne si celelalte, iar băutura curgea pe mese si pe sub mese si scaune; tot pe-acolo dormeau si muncitorii, iar dimineaţa ei plecau la muncă, copiii la şcoală, iar taraful (canta Ileana Zlătăroiu, sora Mariei Lătăreţu) la odihnă. In ziua de leafă, moldovenii lăsau o parte din bani aici, considerând că ajunge, restul trimiteau familiilor. Când au venit comunistii si au facut primul inventar, au aflat că nu ajungea, restaurantul mersese mereu pe pierdere, ţinut din munca bunicii mele la boiangerie; dar n-a contat, erau chiaburi, erau răi. Mama si fratele ei au plecat la Bucureşti la facultate, dar neavând acte de sărăcie, trăiau prin beciuri şi umblau peticiti; dar despre asta a scris unchiul meu, mai mult.
Unul din fraţii bunicii mele, băiat sărac si muncitor, s-a angajat la Bucureşti, la fabrică. Intr-o zi a luat un loz în plic şi a câştigat două milioane; nu ştia el de bănci si bijuterii… ai lui, la ţară, cumpărau case; şi-a luat şi el, într-o curte mare, mai multe corpuri de case mici, fără etaj, de două-trei camere, pe care i le-au confiscat la naţionalizare, el rămânând să locuiască în două camere, împreună cu copilul de un an si doica pe care o angajase să-l crească, căci soţia îi murise la naştere. Săpând o dată la rădăcina unui copac spre a-şi pune un răzor, a găsit o minge cu cocoşei de aur; şi-a zis: iată, Dumnezeu mi-a dat un noroc, dar pentru că mi l-au luat comuniştii, azi mi-a dat altul! Imediat au aflat fratii lui, căci urma să-i ajute iarăşi cu bani, când topea aurul, aşa cum îi ajutase şi prima dată.
Un alt frate al bunicii mele era rău, leneş şi cu o mare dorinţă de parvenire; acum, comunismul era cea mai bună trambulină, dar el, cu doi fraţi chiaburi, n-avea şanse să fie primit în partid, decât dacă făcea o dovadă de loialitate. Si a facut-o: în seara în care fratele lui topea aurul, s-a dus cu miliţia la uşa lui si l-a trădat; fratele a ajuns la canal, de unde s-a întors după douăzeci de ani grav bolnav de plămâni, la copilul care nu-l cunoştea şi pe care i-l crescuse doica (îşi luase serviciu pentru asta); a murit în două săptămâni. Celălalt a fost secretar de partid si executor judecătoresc într-un oraş mic, unde el făcea legea… Apoi a înşelat si partidul şi a furat cât a putut, iar sotia l-a înşelat doar pe el, cu cine a putut; au avut o fată care nu le-a semănat si a murit tânără, fără copii.
Acum
Trăim într-o lume bolnavă, spuneţi, dispersată…; dar când n-a fost? Crize, greve, inflaţii, corupţie, boli de tot felul, lipsă de educaţie si nu numai (războaie, foamete, molime); doar că pentru lumea în care trăim nu avem perspectivă s-o vedem si s-o analizăm la fel ca pe cele trecute; din interior lucrurile se văd un pic altfel…
Am putea continua discuţia si face o analiză bazată pe fapte concrete, fără generalizări si fără radicalizări (nu că eu n-aş fi radicală în multe privinţe, dar… ). Acum nu vreau sa pun stăpânire pe discuţie si server, şi-n plus, trebuie să mă apuc de lucru. Dar vă aştept, cu alte opinii, si voi reveni si eu; deocamdata, în scris.
(Radio, inca in probe...)
Doua discutii intre niste personaje de film ,merita puse in discutie:
1.Doua personaje discuta despre o eventuala schimbare a sistemului capitalist cu ce comunist,iar in urma acestei discutii,replica unuia dintre acestia este urmatoarea:
"Nu pot fi de acord cu schimbarea unui sistem gaunos cu altul falimentar"
2.A doua discutie,intr-un alt film se poarta intre o judecatoare si un avocat insistent in aplicarea legii cu mai multa permisivitate.
Replica magistratului:
"Legea nu este o arma,ci un element de echilibrare a societatii"
Discursul regelui
Ares-3
In semn de respect pentru istoria poporului roman (sintagma aproape demonetizata pentru ca face parte in anumite ocazii din discursuri goale ca si mesaj) si ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
Radu Gabrian, Mediator
elga50, moderator
ContSters146828, utilizator
Ares-3 
rodica_post 
Radu Gabrian