Multumesc pentru ocazia de a dezbate situatia.
Pe ce imi intemeiez punctul de vedere? Exact ce ati gasit dvs. imediat adica regulament 2001/2003 capitolul sapte articolul 10 competenta in caz de rapiri.Eu nu sunt de profesie avocat,sunt de profesie mama,ce lupta de doi ani de zile pentru copil,pierzindu-si zilele si noptile cu aprofundarea legilor europene,gemane si romane,scriind reclamatii si sesizari la toate organelle competente din tara si strainatate,cu succes pina acum. Capul plecat sabia nu il taie,nu este valabil in justitie,din contra,poti muri cu dreptatea in mina ,daca nu stii sa lupti pentru ea.
Deci eu consider ca ma gasesc in situatia nr. 2 ,pe care eu am inteles-o mai bine cu ajutorul ghidului la regulamentul 2001/2003 ,care se poate gasi pe urmatoarea pagina:
[ link extern ]
la pagina 31 in situatia a doua regasesc cazul meu. Copilul se afla de peste un an in tara,s-a acomodat, s-a dat o hotarire de neinapoiere in bucuresti,ministerul german si instanta germana au fost informate si ministerul justitiei german ma informeaza (am in scris,nu la dosar)ca cazul este incheiat,deci prin urmare competenta revine Romaniei.Dar se pare ca in Romania nu s-a prea auzit de unele regulamente europene sau cel putin nu de toate.. Onorata instanta admite in comunicare ca legea 105 nu mai este valabila,dar fac referire la regulamentul European 44 din 2001 din 22.10.2000 si deci competenta este a Germaniei la domiciliul piritului,dupa Distinsele Doamne..Oricum am asteptat cu nerabdare comunicarea pentru a face pasii urmatori,plingerile la DNA,Consiliul Suprem al Magistraturii si asa mai departe (la toate cazul fiind deja cunoscut de la procesul din Bucuresti). Una dintre distinsele doamne si-a mai dat cu parerea de doua ori referitor la acelasi minor (ordonanta presedentiala si inca un proces) si trebuia sa se autosesizeze,dar probabil ca nici aceasta lege (desi nu europeana)nu este prea cunoscuta. Voi lua legatura dupa anul nou si cu Germania,judecatorul ,care se ocupa initial de caz a fost schimbat si mutat din judecatorie ca urmare a reclamatiilor si sesizarilor mele facute la forurile competente,timp de doi ani de zile nu am avut alta ocupatie,decit sa lupt pentru dreptatea mea.Si asta voi face si in continuare,pina ce mi se va face dreptate.
Ce parere aveti sunt in situatia 2?
Va multumesc