toamna-i tare frumos
avem baluri d boboci
vin proaspete ..flori:D
pentru anii urmatori
prin parcuri.. crengile goale
ne zoresc la tavaleala
prin frunzele ruginii
cu domnite mai zurlii:D
@ milika...toamna asta chiar te inspira....:D
Frunzele cazute la pamant
Devin caun covor persan
Dar asta, doar pentru vreun an
Apoi , devin , doar zacamant.
Asa incat, te bucura, de crezi
Ca frunzele inca sunt verzi
Aroma toamnei s-o adulmeci
Cu grija, in patimi sa n-aluneci.
:O
Legally a scris:
Observ ca toamna a fost data uitarii...
(Sunt tot în contra-timp si loc,
Si tot… din cauza lui Boc;
Iar de ªeful îl 'suprimă',
Mă lasă si fără rimă… )
Te-am ademenit cu-o toamnă
Pastelat-idilică…
Iar acum, stimată doamnă,
Spui că-s nestatornică?
Zici că plec, că mi-am dorit
Toamna doar pe timp de vară,
Si acum, că a venit,
Visul Iernii mă-nfioară?
Iar când alba ei povară
Ne va ninge, tu gândeşti,
Că, zâmbind spre primavară,
Voi visa… alte poveşti?
Da, eu sunt o călătoare,
Printre vise rătăcesc…
Dar plec tristă, căci mă doare,
Când vise nu mă primesc…
Căci deşi te poartă-n zbor
De la Poli, la Tropice,
Intr-o zi nu te mai vor:
Ele-s nestatornice!
Eu sunt blândă, visătoare,
Dulce ca o acadea,
Caldă, chiar dogoritoare,
Dar când Toamna este rea,
Când mă-mpiedic step by step
Si spre zori, să zbor, nu pot,
Mă înfurii si cânt rap,
Dau cu bombe, spulber tot!
Las neantului, să-l cruţe,
Visul explodat pe-asfalt,
De una dintre steluţe
Mă agăţ, si zbor spre-înalt;
Printre stele rătăcesc…
Dar deşi m-am dus, pribeagă,
Tot la toamnă, trist, privesc,
Căci îmi e atât de dragă!...
:console:
De la Cincinat citire
:luck::love::bow:
Intimă
Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu şi era toamnă,
ªi frunzele se-nfiorau,
ªi tremurau în vântul serii
Ca nişte fluturi chinuiţi,
Ca nişte fluturi rătăciţi
Din ţările durerii.
Ţi-aduci aminte iar de seara
ªi-amurgu-acela violet,
Când toamna şi-acorda încet,
Pe frunza galbenă, chitara?
Pe lac, ce-n lună s-argintase,
Încet o lebădă trecea,
ªi pata-i albă se pierdea
În seara care se lăsase...
ªi-atunci, doar inimă şi vise,
Ne-am dus ca lebăda şi noi,
Călcând nisipul plin de foi
Sub ceaţa care-l umezise.
Aşa născut, în plină toamnă,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngălbenea...
Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Pe acest topic…
Eu nici în vis nu am sperat,
Să ne încânte, cu-al lebedei balet,
Din astre, spiritul lui Cincinat,
Cu fluturi, în amurgul violet…
Frumos e darul tău, şi-l preţuiesc,
Si pentru că, de-atâta vreme, ne-ai lipsit,
Zoritong, cu drag îţi mulţumesc,
Si-ţi spun: bine-ai revenit!
:love: