...de toamna

@milika :)

E gluma, nici vorba de insulta
Tu scrie, versul ti-l asculta
Acum va las , ne mai vedem la iarna
'Nainte ca omatul sa se-asterana.

Ofranda am adus acestei toamne
Ma duc sa ma cufund in carti
Si drumu-i greu, si trec prin balti
Pe varfuri..tipic pentru doamne :wave:

in carti de-o sa te 'cufunzi',
mai invatata, mai sceptica o sa fii
lumina o s-o vezi mai greu
increderea iti scade..in propriul eu

o floricica de ramai..
e rau..si nu-ti profita
mai bine drumu-i greu..
si poate iti profita
:wave:

...n-o fi vrut!:(

Prin balta domnu' a trecut
Si m-a udat pana la piele,
Dar sunt convinsa ca n-a vrut
si n-a stiut...c-aveam sandale in curele.:bully:

Prietena Ana-Cristina Margu a scris:

Atat cat vin ploi din eter
Sa profit de intinsele ape
Si as vrea , doar atat sa va cer
Sa imi fiti gondolier...

As vrea sa-ti fiu gondolier,
Dar nu pe uliti inundate.
Pe un canal venetian
Si doar noi doi printre palate.

Parodie
Ion Minulescu (născut la București, a copilărit la Slatina, de unde era originară mama sa)

Romanţa Toamnei

Eu stiu cã tu mã-nşeli chiar azi…
Si nu doar cu-o singurã fatã,
Dar te-am iertat -
O, nu-i pãcat,
Cãci eşti o toamnã minunatã!…

In cinstea ta,
Cea mai frumoasã dintre toate toamnele ce mint,
Am ars miresme-mbietoare în vers de aur şi argint,
In slove-am presãrat confetti
Si flori -
Tot vise-nmiresmate -
Cu praf de stele-am presãrat dantela inimii curate,
Iar pe pereţii mei de suflet ca şi-ntr-o ramã am lipit
O pozã veche şi neclarã
Din care-odată mi-ai zâmbit.

Dar iatã
Că se lasă seara…
E vremea când toamnele alt’datã,
Culegeau stele pe fereastră în ora binecuvântată…
O, vino,
Sã-ţi despleteşti din nemurire acelaşi vechi şi nou mister,
Ochii-ţi s-aducã Amãgirea
Si dulcele sãrut, Pieirea
Si sã-mi şopteşti:
Din câţi s-au înfruptat din tine-aşa
Câţi au scris vers
Stropit cu blândă rouã, în amintirea ta?...

Eu ştiu că tu mã-nşeli chiar azi…
Si nu doar cu-o singurã fatã,
Dar te-am iertat -
O, nu-i pãcat,
Cãci eşti o toamnã minunatã!…

Ti-am cerut câteva vorbe neîmperecheate de trucuri,
Ti-am cerut sã nu-mi repeţi
Ce ai mai spus cândva, sau alţi poeţi,
Cu slove simple, sã mã tulburi.
O, nu-ţi ceream etern-misterul infinit,
Nimic
Din tot ce o tristã copilã
Cerşeşte la toamne, umilã,
Voiam doar sã schimbăm o clipã de viaţã
Intr-o fărâmă de vis,
In suflet sã-mi picuri un strop de frumuseţe,
In pãr sã-mi împleteşti un zâmbet, cu tandreţe
Si-n privire
Sã îmi aduci o dulce şi blândã amãgire.
De fapt, tãcuţi -
Ca douã anotimpuri sub razele de lunã -
Nimic din ce-ţi cer toţi n-aş fi dorit,
Decât sã–mi fii aproape, şi sã mã ţii de mânã…

Lili Stancu

(semnata ulterior, la cererea Corinei, sa n-o mai caute pe net... )