Art. 246. - (1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
(2) Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
(4) Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.
Art. 247. - (1) În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor.
(2) Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţă cât şi în apel.
(3) Renunţarea se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic.
(4) Hotărârea se dă fără drept de apel.
(5) Când renunţarea este făcută în instanţă de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării.
Ma gandeam ca nu pentru ca ordonanta privind somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parti, acestea putand alege oricand calea dreptului comun.
Eu asi zice ca DA.
Procedura somatiei de plata reprezinta o facilitate la care poate apela creditorul, o cale urgenta de rezolvare a pretentiilor sale cu respectarea anumitor prevederi mentionate in primele articole ale actului normativ.
Nu este o derogare de la lege, nu incalca cu nimic dreptul comun.
In cazul in care in cadrul acestei proceduri....simplificate....creditorul prin primirea sumei, renunta la dreptul insusi, aceasta renuntare este valabila avand in vedere natura juridica care sta la baza lui: stingerea datoriei prin plata.
Ori ce ar putea sa invoce creditorul in cadrul unei actiuni in dreptul comun ????? ca mai vrea INCA ODATA suma primita ??? ca a primit suma ..din GRESEALA ?????