Raportul admis de instanta?

Vânzarea fiind un contract sinalagmatic şi comutativ, care presupune un anumit echilibru
între prestaţiile contractanţilor (supra nr. 17), preţul stabilit de părţi trebuie să reprezinte o cauză
suficientă a prestaţiei vânzătorului, fără însă a reclama o echivalenţă perfectă. Preţul nu depinde
strict de valoarea reală a bunului vândut, ci şi de subiectivismul părţilor, care se bucură de o
anumită libertate în stabilirea acestuia. Astfel, relaţiile apropiate sau de rudenie dintre părţi pot
justifica stabilirea unui preţ sub valoarea de circulaţie a bunului vândut, fără a se admite însă o
disproporţie prea mare între cele două elemente.

de aceea se face si expertiza pt a se evita evaluarea subiectiva a partilor.

Ma intereseaza raportul admisibil, ca ordin de marime.

Vine si instanta cu o doza de subiectivism? Sa vedeti miercuri ce va fi!

Daca vorbim de un contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere iata un exemplu edificator :
Convenţia prin care reclamanta şi soţul acesteia, decedat, au înstrăinat apartamentul proprietatea lor pârâţilor, în schimbul preţului de 200.000 lei, din care suma de 100.000 lei reprezintă întreţinerea completă a vânzătorilor pe timpul vieţii acestora şi cheltuielile de înmormântare, este ca natură juridică un contract de întreţinere.
Calificarea juridică a contractului se face prin identificarea prestaţiei principale – prestaţia în bani în sumă de 100.000 lei plătită de pârâţi la încheierea convenţiei reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat apreciat de recurentă ca având valoarea de 30.000.000 lei – şi prin stabilirea scopului principal urmărit de părţi la încheierea convenţiei – asigurarea întreţinerii complete a vânzătorilor pe tot timpul vieţii, constând în alimente, asistenţă medicală în caz de boală şi suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Într-o atare situaţie, reclamanta nu poate invoca deriziunea preţului ca motiv de anulare a convenţiei, deoarece contractul nu este comutativ, ci aleatoriu.
Elementul aleatoriu este dat de prestaţia pârâţilor care, deşi evaluată la 100.000 lei, nu poate modifica natura juridică a contractului, deoarece prestaţia de întreţinere la care s-au obligat pârâţii reprezintă o modalitate a preţului, a cărui întindere şi cotitate este în funcţie de durata incertă a vieţii creditorilor şi a
necesităţilor lor zilnice.
În consecinţă, natura aleatorie a prestaţiei debitorilor exclude posibilitatea reclamantei de a invoca anularea convenţiei pentru
deriziunea preţului.
C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1384 din 6 octombrie 1999,
Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi în materie civilă pe anul
1999, din 2000, p. 53-54