Reclamantul cheama in judecata paratul solicitand instantei constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre ei si avand drept obiect apartamentul proprietatea reclamantului. In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca la data incheierii contractului a fost in eroare, deoarece vointa lui reala a fost de a inchiria paratului apartamentul, nu de a-l vinde. Care ar putea fi solutia instantei?
eroarea pe care o invocati poate conduce intr-adevar la nulitatea absoluta a actului juridic incheiat intre dvs si cumparator, numai ca pentru a putea admite instanta actiunea si sa constate nulitatea absoluta a actului trebuie sa probati eroarea in care ati fost
eroarea, fiind format doar dintr-un element de natura psihologica se va proba foarte greu
in plus, in cazul unui act juridic cu titlu oneros cocontractantul (partea care nu este in eroare: cumparatorul in cazul dvs.) trebuie sa fi stiut ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii (eroarea) a fost un element hotarator pentru incheierea actului de catre partea aflata in eroare
Ceea ce solicita reclamantul este geu de grezut si geu de probat. Cum va explica reclamantul ca la data semnarii contractului a primit in schimb suma de ...nu stiu cate mii sau sute de euro? Cred ca este imposibil de crezut ca reclamantul poate invoca faptul erorii cand acesta a primit un pret de vanzare.....
Solutia nu poate decat aceea de respingere a actiunii ca neintemeiate. In plus va pierde si o taxa de timbru considerabila + onorariul de avocat al paratului.
Nu aveti decat de dovedit faptul ca nu ati realizat o liberalitate care ar corespunde valorii reale a imobilului. De exemplu daca valoarea de piata a imobilului este de 50000 euro si in contractul de vanzare-cumparare este trecuta suma de 10000 euro, este clar ca nu puteati sa vindeti pentru un pret derizoriu acel imobil. Cauza incheierii unui astfel de contract de vanzare-cumparare constituie aspectul asupra caruia trebuie sa meditati. Pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, atat de disproportionat in raport de valoarea bunului vandut incat sa ne gandim la o liberalitate (donatie).