Potrivit art.180 alin.1 C.proc.civ., dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare. Părţile pot fi reprezentate prin mandatar cu procură specială, dacă se dovedeşte o împiedicare bine întemeiată de prezentare a părţii pe care o reprezintă.
La înfăţişarea originalului, judecătorul sau preşedintele completului de judecată va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna (spre neschimbare) împreună cu grefierul şi părţile. După ce va fi semnat, înscrisul se va depune la grefă. În cazul în care părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal (art.181 C.proc.civ.).
La termenul fixat, judecătorul sau preşedintele completului va întreba partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el.Dacă partea lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat din proces (art.182 alin.2 C.proc.civ.).
În situaţia în care se stăruie în defăimarea înscrisului ca fals, instanţa va trimite înscrisul, împreună cu procesul-verbal, procurorului, care va sesiza instanţa penală dacă se constată că s-a săvârşit o infracţiune.
Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa, odată cu sesizarea procurorului,poate suspenda judecata pricinii. În cazul în care instanţa nu a dispus suspendarea, iar actul este declarat fals, hotărârea pronunţată poate fi atacată pe calea revizuirii, potrivit art.322 pct.4 C.proc.civ .