CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
.........................
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca textul de lege criticat este neconstitutional, contravenind principiului garantarii dreptului de proprietate, deoarece prevede sanctiunea trecerii in proprietatea statului a bunurilor mobile si imobile din patrimoniul societatilor comerciale care nu si-au majorat, potrivit legii, capitalul social, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, aratand ca textul de lege criticat echivaleaza cu o expropriere si confiscare nelegala, prin rasturnarea prezumtiei de dobandire licita a averii, si in lipsa unei sanctiuni aplicate prin hotarare judecatoreasca.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca masura instituita de textul de lege criticat intervine numai in cazul in care societatea comerciala nu isi indeplineste, cu rea-vointa, obligatia legala de majorare a capitalului social, iar solutia legislativa este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), precum si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, modificat prin articolul unic din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001, potrivit carora: "In cazul in care bunurile imobile si mobile din patrimoniul societatilor comerciale prevazute la art. 1 nu au intrat in proprietatea altor persoane pana la data dizolvarii de drept ori in cadrul procedurii lichidarii, sunt aplicabile, dupa data radierii societatilor comerciale, dispozitiile art. 477 din Codul civil."
In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza intai din Constitutie referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit textului de lege criticat, societatile comerciale ce nu si-au majorat capitalul social, in conditiile legii, sunt dizolvate de drept si intra in lichidare, iar bunurile mobile si imobile ce nu au intrat in proprietatea actionarilor sau a altor persoane, pana la data dizolvarii de drept ori in cadrul procedurii lichidarii, trec in proprietatea statului, in temeiul art. 477 din Codul civil, potrivit caruia bunurile fara stapan si succesiunile vacante apartin domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Astfel, legiuitorul a prevazut dizolvarea de drept a societatilor comerciale, ca masura sanctionatorie pentru nerespectarea obligatiei majorarii capitalului social, la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, iar masura trecerii in proprietatea statului a bunurilor societatii ce nu au fost valorificate in cadrul procedurii lichidarii este justificata de preocuparea legiuitorului de a evita situatia existentei unui bun fara stapan, in exercitarea competentei sale constitutionale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, stabilite prin dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentala.
Prin urmare, nu se poate sustine ca aceasta modalitate de trecere a unor bunuri in proprietatea statului echivaleaza cu o confiscare, dat fiind faptul ca, la data trecerii in proprietatea statului, nu exista un titular al dreptului de proprietate, ele fiind asimilate bunurilor fara stapan.
De altfel, Curtea retine ca legiuitorul a prevazut posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii judecatorului delegat de constatare a dizolvarii societatilor comerciale, precum si posibilitatea acordarii unui nou termen de 3 luni pentru completarea capitalului social, in situatia admiterii recursului, in art. 3 alin. (1) si (3) din Legea nr. 314/2001, astfel incat nu se poate sustine ca masura instituita prin textul de lege criticat este una abuziva.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, exceptie ridicata de Stefan Dumitrescu si Djura Pavisic in Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005) al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
OPINIE SEPARATA
la Decizia nr. 642 din 5 octombrie 2006
Contrar opiniei exprimate de majoritatea judecatorilor, consideram ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata si ca atare prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale sunt constitutionale. Intr-adevar, aceasta reglementare incalca dispozitiile art. 44 alin. (1) teza intai din Constitutie, ce garanteaza dreptul de proprietate si creantele asupra statului.
Potrivit textului de lege criticat, societatile comerciale ce nu si-au majorat capitalul social, in conditiile legii, sunt sanctionate cu dizolvarea de drept si intrarea lor in lichidare. Daca, pana la data dizolvarii ori in cadrul procedurii lichidarii, bunurile imobile si mobile din patrimoniul societatilor comerciale prevazute la art. 1 din lege nu au intrat in proprietatea actionarilor sau altor persoane, dupa data radierii acestora trec in proprietatea statului, fiind aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in sensul ca prin sintagma "domeniul public" se intelege "domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz".
Trecerea in proprietatea privata a statului a unor bunuri apartinand altor persoane juridice private, ca masura sanctionatorie pentru neindeplinirea unei obligatii legale ce revenea societatii comerciale care a fost sanctionata cu dizolvarea de drept si intrarea in lichidare, instituita de art. 7 din Legea nr. 314/2001, echivaleaza cu o confiscare, contrara exigentelor constitutionale stabilite prin art. 44 alin. 8 din Legea fundamentala, potrivit caruia "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma". In lipsa probarii caracterului ilicit al dobandirii bunurilor supuse masurii de trecere in proprietatea privata a statului si a inexistentei unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, in acest sens, solutia reglementata prin art. 7 din Legea nr. 314/2001 are caracter neconstitutional.
Intr-adevar, incetarea persoanei juridice cu membri, in speta societate comerciala, prin dizolvare de drept presupune, in mod obligatoriu, operatiunea lichidarii acesteia, prin realizarea activului si plata pasivului. Aceasta are ca efect, pe de o parte, rezolvarea situatiei juridice a societatilor comerciale avuta in vedere de reglementarea speciala si, pe de alta parte, protectia juridica a patrimoniului ce cuprinde si capitalul social al societatilor comerciale constituit prin aportul societarilor. Insa, potrivit art. 7 din Legea nr. 314/2001, bunurile ramase dupa operatiunea lichidarii si in urma radierii societatii comerciale trec in proprietatea privata a statului, ceea ce echivaleaza cu o imbogatire fara justa cauza, aceasta masura nefiind motivata de interesul sau utilitatea publica.
Judecator,
Aspazia Cojocaru
avocatnet.ro explicăm legislația
dariux 
cascatu