Stopaj la sursă. Lipsa posibilităţilor financiare.
Prin sentinta penala nr.85 din 16.06.2009, pronuntata de Judecatoria Târnaveni, în dosarul nr.703/323/2009, instanta de fond, în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.b C.pr.pen., a admis plângerea formulata de petenta D.G.F.P.Mures, împotriva rezolutiei nr.161/II/2/2009, din data de 04 mai 2009, emisa de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures si a dispus desfiintarea acestei rezolutii, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta.
Totodata, prima instanta a desfiintat si rezolutia din 10.03.2009, data în dosarul nr.991/P/2008 de Parchetul de pe lânga Judecatoria Târnaveni si a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmaririi penale.
În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au fost lasate în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele:
Intimata Xx este administrator al S.C. Poliguard SRL, astfel ca, în aceasta calitate, a retinut de la salariati sume reprezentând impozite si contributii cu retinere la sursa, în cuantum de 65.428 lei, din care s-a achitat suma de 30.203 lei, asa cum reiese din adresa nr. 107110/ 09.10.2008 a Administratiei Finantelor Publice a Mun. Târnaveni.
Prin rezolutia din data de 10 martie 2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Târnaveni, s-a apreciat ca fapta de a retine taxele si impozitele colectate de la salariati si nevirate la bugetul de stat, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, întrucât din cercetarile efectuate reiese lipsa intentiei, respectiv rea credinta în achitarea obligatiilor fiscale.
S-a luat în considerare faptul ca societatea administrata mergea mai mult în pierdere si nu existau posibilitati materiale de achitare a obligatiilor datorate bugetului de stat.
Analizând întregul material probator, instanta de fond a considerat ca solutia adoptata în cauza este nelegala si netemeinica, având la baza cercetari incomplete si fiind data cu încalcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevarului si la rolul activ al organelor de urmarire penala, prevazute de art. 3 si 4 din Codul de procedura penala.
Conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda, retinerea si nevarsarea, cu intentie,în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa.
În ceea ce priveste savârsirea faptei de evaziune fiscala, sub aspectul elementului material al laturii obiective, in stanta de fond a apreciat ca nu sunt nelamuriri, organele fiscale stabilind ca administratorul SC Poliguard SRL a declarat si a retinut de la salariati sume reprezentând impozite si contributii cu retinere la sursa, în cuntum de 65.428 lei, din care s-a achitat suma de 30.203 lei, asa cum reiese din adresa din 107110/ 09.10.2008 a AFP Târnaveni, aspect de altfel recunoscut de învinuita intimata pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, atât prin declaratiile sale, cât si prin faptul ca a facut o plata partiala catre bugetul de stat.
Însa, a apreciat ca chestiunea ce se impune a fi analizata este aceea daca fapta a fost savârsita în lipsa intentiei directe, ca forma de vinovatie, si, totodata, element esential al laturii subiective.
În acest sens, instanta de fond a apreciat ca, în mod usuratic, fara o analiza temeinica, prin rezolutia data s-a apreciat ca fapta nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii, având în vedere ca societatea administrata de intimata s-a confruntat cu probleme financiare, datorita neîncasarii creantelor de la debitori, rezilierea de catre unii clienti ai firmei a mai multor contracte de colaborare, instanta întelegând, din aprecierile aratate, ca reprezentantii parchetului considera aceste împrejurari elemente ale bunei credinte si implicit lipsa intentiei.
Instanta de fond a apreciat ca, în aceste conditii, fara un probatoriu adecvat, nu se poate stabili daca într-adevar intimata nu a avut posibilitatea achitarii contributiilor la bugetul de stat, odata retinute aceste sume de la salariati, datorita intervenirii unor cauze care sa înlature vinovatia învinuitei.
Pentru aceste motive, în baza art.116 Cod procedura penala, a considerat ca se impune efectuarea în cauza a unei expertize contabile, având în vedere ca infractiunea de evaziune fiscala este o infractiune de prejudiciu, cu urmatoarele obiective:
1. Daca SC Poliguard SRL, în perioada iulie 2004- aprilie 2008, a avut disponibilitati banesti în soldurile debitoare ale conturilor disponibil la banca si disponibil la casa si, daca da, ce directie au luat aceste resurse financiare.
2. Daca aceste disponibilitati banesti puteau asigura, cu regularitate, achitarea tuturor contributiilor retinute de la salariat, precum si cele datorate de catre angajator.
3. Verificarea conturilor „ casa în lei”, „ banca în lei”, „ furnizori”, si alte conturi pe care expertul le considera relevante, din pounct de vedere al constatarii miscarilor banesti, în contabilitatea societatii, în perioada supusa discutiei.
4. Cercetarea daca în contabilitatea societatii sunt înregistrate creante de recuperat, creante izvorâte din ordine de plata, CEC-uri sau bilete la ordin ce nu au avut acoperire financiara în banca debitorilor, creând astfel o lipsa majora de lichiditati de natura a influenta achitarea creantelor bugetare.
A mai dispus ca organele de cercetare penala, în baza art. 4 si 5 Cod procedura penala, sa administreze orice alta proba pe care o considera necesara pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele ( atât al laturii obiective cât si subiective).
Pentru aceste motive, instanta de fond a admis plângerea formulata de petentul Directia Generala a Finantelor Publice Mures, împotriva rezolutiei nr. 161/II/2/2009 din data de 04 mai 2009, emisa de Prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures si a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmaririi penale, sub aspectul savârsirii infractiunii de evaziune fiscala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA TARNAVENI, iar în motivarea caii de atac declarate, procurorul arata ca hotarârea instantei de fond este netemeinica si raportat la întreg probatoriul administrat efectuarea unei expertize contabile este inutila, în conditiile în care din actele contabile depuse la dosar rezulta cu claritate ca societatea administrata de învinuita Xx (Vasarhelyi) Monika a avut profit doar în anul 2006, în ceilalti ani supusi controlului societatea mergând în pierdere.
Examinând calea de atac promovata, din punctul de vedere al motivelor invocate si prin prisma disp.art.385 ind.6 Cod procedura penala, art.385 ind.8 Cod procedura penala si art.385 ind.14 Cod procedura penala, consideram ca recursul este fondat, iar aspectele pe care le vom semnala, impun admiterea caii de atac, cu consecinta casarii integrale a sentintei recurate si a rejudecarii cauzei.
Prin rezolutia din 10.03.2008, pronuntata de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Târnaveni, în dosarul nr.991/P/2008 s-a dispus, în temeiul art.11 pct.a, b si art.10 lit.d C.pr.pen., scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei Xx (Vasarhelyi) Monika, cercetata pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005.
Prin rezolutia din 04.15.2009, pronuntata de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures, în dosarul nr.161/II/2/2009 s-a respins, ca neîntemeiata, plângerea formulata de petenta D.G.F.P.Mures, împotriva rezolutiei mai sus aratate.
Petenta D.G.F.P.Mures, împotriva solutiei pronuntata de procuror a formulat plângere la instanta de judecata, care prin sentinta penala nr.85 din 16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Târnaveni a fost admisa, dispunându-se în sensul celor mai sus aratate.
În opinia noastra, aprecierea primei instante asupra starii de fapt care a stat la baza solutiei pronuntate este eronata si pentru a formula acest punct de vedere avem în vedere urmatoarele:
Pornind de la continutul materialului administrat consideram ca solutia adoptata de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Târnaveni prin rezolutia din 10.03.2009 este corecta.
Pentru a face o asemenea apreciere – raportat la perioada verificata, respectiv de la 25.07.2004 si pâna la 25.04.2008 - avem în vedere faptul ca potrivit balantei de verificare analitice rezulta ca societatea SC POLIGUARD SRL Târnaveni, administrata de învinuita a avut profit numai în anul 2006, în ceilalti ani supusi controlului societatea mergând în pierdere. Astfel, în anul 2005 societatea a avut venituri de 25.285,67 lei si cheltuieli de 158.626,12 lei (filele 133-136), în anul 2006 societatea a avut venituri de 139.319,42 lei si cheltuieli de 139.008,21 lei (filele 137-140), în anul 2007 a avut venituri de 54.183,51 lei si cheltuieli de 70.772,28 lei, iar în primul trimestru al anului 2008 a avut venituri de 1.747,90 lei si cheltuieli de 12.031,10 lei (filele 123-124).
În acest context, asadar, în mod corect s-a retinut prin rezolutia aratata ca presupusa activitate infractionala descrisa si reclamata de petenta, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii mentionate, în conditiile în care în cauza lipseste una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii si anume vinovatia ca si element component al laturii subiective, deoarece activitatea analizata nu este rezultatul intentiei directe sau indirecte al învinuitei, nevirarea în termenul legal a obligatiilor bugetare ce se constituie prin retinere la sursa se datoreaza faptului ca învinuita nu a avut posibilitatea financiara de a efectua aceste plati.
Prin urmare, în împrejurarea aratata, în cauza apreciem ca s-a efectuat o cercetare penala temeinica si nu se impune efectuarea unei expertize contabile, care nu ar aduce alte elemente relevante noi fata de cele retinute, concluziile unei asemenea lucrari ar fi irelevante, raportat la continutul actelor contabile aflate la dosarul cauzei.
Instanta a examinat plângerea petentei pe baza actelor aflate la dosar, conform prevederilor art.278 ind.1 alin.7 Cod procedura penala si a înscrisurilor depuse la dosar în cursul judecatii.
Mai amintim ca, prevederile art.278 ind.1 C.pr.pen. consacra dreptul oricarei persoane ale carei interese legitime au fost lezate printr-o dispozitie a procurorului de neîncepere a urmaririi penale sau de netrimitere în judecata de a se adresa cu plângere instantei competente, prin care sa conteste legalitatea si/sau temeinicia unei asemenea dispozitii, astfel plângerea vizeaza rezolutia de neîncepere a urmaririi penale sau rezolutia ori ordonanta sau rechizitoriul, dupa caz, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror si nu rezolutia sau ordonanta prin care procurorul ierarhic superior a solutionat o plângere formulata potrivit art.275-278 C.pr.pen., asadar desfiintarea, de catre instanta de fond a rezolutiei prim-procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures, emisa la data de 04.05.2009 nu are nici un suport legal.
Sintetizând cele mai sus expuse, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.d C.pr.pen., vom admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA TÂRNAVENI, împotriva sentintei penale nr.85 din 16.06.2009, pronuntata de Judecatoria Târnaveni, în dosarul penal nr.703/323/2009 si în consecinta:
Vom casa integral hotarârea recurata si rejudecând cauza:
În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a C.pr.pen., vom respinge, ca nefondata, plângerea formulata de petenta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE MURES, împotriva Rezolutiei din 10.03.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Târnaveni, emisa în dosarul nr.991/P/2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei Xx (xx, cercetata pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, confirmata prin Rezolutia prim-procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures, din 04.05.2009, data în dosarul nr.161/II/2/2009.
Vom mentine solutia pronuntata prin Rezolutia atacata.
Tinând cont de solutia ce urmeaza sa fie pronuntata în cauza, în temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, din recurs, în cuantum de 20 lei, vor ramâne în sarcina statului.
[ link extern ]