drepturile parintilor asupra copilului

Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati (art.97 alin.1 C.fam.).

In cresterea si educarea copilului,parintii au atat drepturi,cat si indatoriri. Conform art.97 din C.fam.:
Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati.
Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.
Dintre drepturile si indatoririle parintesti se pot mentiona:

-dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul (art. 101 alin 1, 2 Codul Familiei): datoria de a îngriji de sănătatea fizică a copilului, datoria de a îngriji de educarea copilului, datoria de a îngriji de învăţătura şi pregătirea profesională a copilului.
-dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept (art. 103 alin 1 Codul Familiei). Persoana care îl deţine fără drept poate fi atât o persoană străină cât şi celălalt părinte căruia nu i-a fost încredinţat copilul ca efect al acţiunii de divorţ, al nulităţii căsătoriei ori în cazul copilului din afara căsătoriei. Dreptul părintelui de a cere înapoierea copilului este imprescriptibil.
-dreptul de a consimţi la adopţia copilului sau de a cere desfacerea adopţiei (a se vedea Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei)
-dreptul de a avea legături personale cu copilul. Problema se pune în mod practic în cazurile în care copilul minor nu se găseşte la părintele său. Modalităţile de a avea legături personale cu copilul sunt, e.g.: vizitarea copilului la locuinţa lui, vizitarea copilului în timpul în care el se găseşte la şcoală, petrecerea vacanţei de către copil cu fiecare dintre părinţii lui.
-dreptul de a veghe la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului.
-dreptul de a stabili locuinţa copilului. În cazul în care părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide, ţinând seama de interesele copilului.
-dreptul şi îndatorirea dea administra bunurile copilului (acte de administrare propriu-zise, acte de conservare, acte de dispoziţie)
-dreptul şi îndatorirea de a reprezenta pe minor în actele civile ori de a-i încuviinţa aceste acte. Până la vârsta de 14 ani, copilul, fiind lipsit în întregime de capacitatea de exerciţiu, este reprezentat de părinţi în actele civile. Între 14-18 ani, copilul, având capacitate restrânsă de exerciţiu, îşi exercită singur drepturile şi îşi execută obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor.