Ganduri despre admitere, definitivat si profesia de avocat, Barou si INPPA.

Intr-adevar, examenul de admitere in avocatura, in Bucuresti, are uimitor de multi candidati admisi. Cred, din ce in ce mai mult, ca examenul de admitere in avocatura e facut atat de usor in Bucuresti pentru a putea colecta, de-a lungul celor doi ani de stagiatura, cotele de la cei peste 1000 de stagiari ai Baroului Bucuresti. Dupa care, la definitivat, se organizeaza o "picare" generala. Nu pot sa cred ca e posibil ca rata de promovabilitate sa fie intr-adevar de 11% (9 din 83, noiembrie 2009) la definitivat la Baroul Bucuresti, in conditii normale. Adica ce, 89% sunt prosti facuti gramada? Asta dupa ce au facut doi ani de stagiu.

Mai nou, chiar si INPPA pare ca incepe sa "stranga cureaua". Ma refer acum la definitivatul din noiembrie 2010. Din cate am inteles, lectorilor de la INPPA li s-a ordonat "de sus, de la Barou", sa fie extrem de duri in examinare la definitivat. (adica s-a aplanat conflictul intre INPPA si Barou prin promovarea la conducerea INPPA a omului angajat la firma lui Florea) Ceea ce s-a si intamplat. Cred ca si aici s-a procedat in modul care provoaca atatea bancuri malitioase cu avocati: dai candidatilor doua spete pentru rezolvare, din care le spui de-a lungul anului de studiu, in mod repetat, ca vor fi ascultati la examen. (Trec peste faptul ca spetele aveau strecurate greseli in ele. In mod intentionat. Cine e de acord cu procedeul asta sa ridice mana!) Dupa care, la examen, vine onor' domnu' lector examinator cu mana in f... pardon, buzunar, fara sa-si fi aruncat macar un ochi peste lucrarile candidatilor, si incepe sa ii intrebe din ce ii trasneste lui prin cap in acel moment. Dupa care, la final, pufnind superior: "nu inteleg de ce ati mai ales materia asta daca nu va pricepeti". Din pacate, nici un candidat nu a avut prezenta de spirit suicidala sa ii raspunda, pe acelasi ton ca materia respectiva e de competenta tribunalului, in fond, si ca stagiarilor nu prea le este permis sa pledeze pe-acolo deci ce stiu, stiu din carti, ca de aia au venit la cursurile respective, ca sa invete, nu sa se dea mari cu cat stiu si ca, daca predarea s-a facut deficitar, si invatarea se va face la fel si totusi, o atare atitudine din partea onor' confratelui lector fata de niste amarati de stagiari incalca flagrant codul deontologic al avocatilor europeni si chiar ale Statutului profesiei, in privinta relatiilor de confraternitate si respect reciproc ale avocatilor. Daca nu ar fi fost o catedra la mijloc si viitorul stagiarului in joc, sunt sigur ca unele doamne colege, simtindu-se jignite de atitudinea lipsita de respectul datorat unei doamne de catre enervatorul de femei de la catedra, i-ar fi facut cadou acestuia, de Mos Nicolae, o pereche de palme nou-noute pe obrajori.
Este incredibil cat de mici pot fi unii. Au uitat ca si ei au fost mici. Si daca cineva s-ar fi asezat pe capul lor, n-ar mai fi ajuns mari. Se tem, cred. Si au dreptate. Sa se teama tare, zic eu. Sa tremure! Stiu ei de ce.

Nu contest faptul ca accesul in profesia de avocat trebuie sa se faca doar daca cel care doreste intrarea respecta anumite standarde de calitate a cunostintelor. Dar de la aceasta cerinta normala si pana la a avea un amfiteatru intreg care ia, la proba scrisa, Bine si Foarte Bine... Probabil ca in acel amfiteatru era mai mult oxigen si s-a putut ... err... respira mai bine. Sau poate, pur si simplu, in acel amfiteatru, in acea serie, erau oameni care nu aveau voie sa pice examenul. Si cu, nu prea poti, intr-un amfiteatru, sa lasi doar pe cativa sa copieze...
Statistic, e destul de improbabil ca in trei amfiteatre din patru sa fie 13-17 picati pe fiecare sala, iar in al patrulea sa nu fie nici unul. E drept, nu sunt statistician, ci avocat.

Astept gandurile voastre pe tema examenelor de admitere si definitivat.

Av. Dan Capitan de Plai