"
Garanţiile bancare reprezintă, aşadar,
ultima sursă de rambursare a creditelor şi se utilizează numai în cazul în care nu mai există alte posibilităţi de rambursare a acestora şi a plăţii dobânzilor aferente. Recuperarea unui credit prin utilizarea garanţiei presupune
asumarea de către bancă a unui anumit risc, datorat atât unor factori interni ai garanţiei (de pildă, o garanţie poate fi, teoretic, oricând lichidabilă la valoarea evaluată, însă în momentul valorificării nu poate fi tranzacţionată, neexistând un interes de piaţă), cât şi unor elemente conjuncturale, care în România îmbracă un aspect al
lichidităţii reale a garanţiei (
de exemplu, preţul ei de piaţă nu mai acoperă, în momentul valorificării, valoarea datoriilor faţă de bancă datorită deprecierii în sine a garanţiei sau deprecierii valorii de piaţă a acesteia)"
Garanţiile bancare şi rolul lor în activitatea de creditare
[ link extern ]