CIVILUL SI PENALUL

Potrivit dispoz. art.19 C.pr.pen. "Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infracţiune.
Judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
De asemenea, poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă.
Persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitivă."
Art. 20 C.pr.pen. stabileste ca, "Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.
În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba nu a fost integral reparată, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.
De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă, pentru repararea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţă."
Potrivit art. 22 C.pr.pen. "Hotararea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia."

Multumesc mult. Nu vreau sa par total nereceptiva, dar tot am o mica nelamurire. Termenul de 3 ani pentru raspunderea patrimoniala a fost depasit de mult. Pe parte civila, s-a pierdut procesul de catre reclamanta. Sa inteleg ca, atata timp cat reclamanta castiga la tribunal plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale, si se trimite spre rejudecare aceasta cauza, se naste un nou termen de 3 ani pentru recuperarea prejudiciului?

Prejudiciul, practic, nu se mai poate recupera. Acum, ramane de vazut, daca se admite plangerea. Puteti raspunde penal.

Florentina_A a scris:

... Termenul de 3 ani pentru raspunderea patrimoniala a fost depasit de mult. Pe parte civila, s-a pierdut procesul de catre reclamanta. Sa inteleg ca, atata timp cat reclamanta castiga la tribunal plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale, si se trimite spre rejudecare aceasta cauza, se naste un nou termen de 3 ani pentru recuperarea prejudiciului?

Actiunea civila din procesul penal vizeaza recuperarea prejudiciului "nascut" din infractiune, urmand in mare regulile raspunderii civile delictuale (din Codul Civil). Nu mai e vorba de raspundere patrimoniala iar prescriptia faptei este la delapidare 10 ani.

Probabil, daca se ajunge la trimiterea in judecata in procesul penal, prejudiciul din delapidare poate fi recuperat de partea vatamata... Sau nu s-a prescris raspunderea patrimoniala, termenul fiind intrerupt prin plangerea penala initiala, in conditiile Decretului 167/1958, desi asta cere identitate de cauza (procesul civil ar fi trebuit suspendat...).

Care e cronologia si de ce n-a fost suspendat procesul civil?

Procesul penal s-a incheiat cu rezolutia neinceperii urmaririi penale, dar reclamanta nu s-a constituit parte civila in timpul acestui proces. Dupa incheierea procesului penal a deschis actiune civila pentru raspunderea patrimoniala, numai ca termenul de 3 ani era depasit, civilul nefiind intrerupt de penal deoarece reclamanta nu s-a constituit parte civila in nici un moment din timpul acestui proces penal. Probabil ca, in disperare de cauza, a ajuns acum la aceasta plangere impotriva rezolutiilor procurorului de netrimitere in judecata( desi inclin sa cred ca si acest termen este depasit). Cum nu am studii juridice, iar intimatul nu are posibilitatea angajarii unui aparator, am vrea sa intelegem daca retrimiterea unui dosar spre rejudecare poate da nastere unui nou termen de 3 ani pentru recuperarea prejudiciului.