Lothar Kreyssig

Urmatorul text este o compilatie si traducere proprie din mai multe texte in engleza despre Lothar Kreyssig.

Dr. Lothar Paul Ernst Kreyssig. 30 octombrie 1898 în Flöha, Sachsen – 5 iulie 1986 Bergisch Gladbach.
De la numirea sa ca judecator în anul 1928, Lothar Kreyssig este considerat de superiorii sãi ca un excelent magistrat. Ulterior instalarii la putere a NSDAP pãrerea superiorilor despre judecãtorul Lothar Kreyssig se schimbã uşor, find sesizate o serie "nereguli" minore ca: aţipirea la o ceremonie în cadrul cãreia s-a dezvelit la curtea districtuala Brandemburg unul dintre busturile lui Hitler; protestul public a lui Kreyssig faţã de suspendarea din funcţie a trei judecãtori vinovaţi de aplicarea defectuoasã (în opinia autoritãţilor naziste) a "legilor ariene" privitoare la politica rasialã; referirea, în cadrul unui supeu oficial, la politica nazistã privitoare la biserici ca fiind "nedreptate mascatã în forme legale".
În urma acestor incidente este transferat la o instanţã inferioarã din Brandemburg.
În cursul anului 1940, pe biroul sãu se acumuleazã din ce în ce mai multe certificate de deces ale unor persoane internate la instituţii spitaliceşti din circumscripţia instanţei unde funcţiona. Suspecteazã cã morţile sunt în legãturã cu “Operaţiunea Gnadentod” – “Operaţiunea ucidere din milã” – respectiv exterminarea sistematicã a persoanelor cu handicap fizic sau psihic, în conformitate cu politica nazistã care considera aceste persoane ca fiind nedemne de a trãi.
Lothar Kreyssig trimite o scrisoare oficialã Ministrului Justiţiei Reich-ului şi una Preşedintelui Curţii supreme a Prusiei, în care informeazã despre aceastã situaţie şi solicitã luarea de mãsuri urgente întrucât considerã cã aceste acte sunt vãdit nelegale. În aceste scrisori aratã cã situarea persoanelor internate în instituţii psihiatrice şi lagãre de concentrare dincolo de protecţia legii este inacceptabilã. Primeşte rãspuns la acest demers doar din partea Ministrului Justiţiei prin care este încunoştinţat cã aceasta este voinţa Fuhrer-ului. Este convocat oficial la Berlin unde diferite persoane oficiale din cadrul Ministerului de Justiţie al Reich-ului încearcã, fãrã succes, sã-i “corecteze” gândirea. Întors la instanţa unde funcţiona, Lothar Kreyssig, promoveazã mai multe ordine de interdicţie pentru spitalele psihiatrice din circumscripţia sa prin care interzice acestora sã transfere bolnavi cãtre alte instituţii fãrã permisiunea instanţei.
Dupã ce se documenteazã temeinic cu privire la caz, introduce o plângere oficialã prin care îl pune sub acuzare pentru sãvârşirea mai multor infracţiuni de omor pe SS Grüpenfuhrer-ul şi Reichsleiter-ul Philiph Bouhler, şeful Cancelariei Reich-ului, responsabil de coordonarea programului nazist de eutanasiere “T4”.
I se aduce la cunoştinţã cã programul “T4” este urmarea unui ordin direct al Fuhrer-ului, iar Ministrul de Justiţie al Reich-ului, Franz Gurtner, îi cere în mod oficial sã renunţe la ordinele de interdicţie. Însã opinia fermã a lui Lothar Kreyssig este cã voinţa Fuhrer-ului nu reprezintã un izvor de drept şi cã în toate cazurile care i-au reţinut atenţia nu s-au respectat drepturi esenţiale, astfel încât acţiunile sunt vãdit ilegale iar ca judecãtor nu le poate accepta, refuzând ferm sã retragã ordinele de interdicţie. În faţa acestui refuz, ministrul Franz Gurtner îl demite din funcţia de judecãtor, i se oferã însã posibilitatea de a se pensiona prematur. Ulterior pensionãrii este pus sub urmãrire penalã, nefiind însã niciodatã trimis în judecatã.

ce parere aveti?