Am mai verificat problema şi am ajuns la următoarele concluzii:
Se pare că instanţele de judecată au tendinţa să nu facă aplicarea art. 19 dacă cel denunţat nu a fost, cel puţin, trimis în judecată.
Totuşi, acest lucru nu înseamnă că nu trebuie încercat a se solicita în apel aplicarea lui, pe următoarele considerente:
a. Textul legal conţine conjuncţia "sau":
Art. 19.
Persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 si 2, si care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau in timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.
Prin urmare, condiţia tragerii la răspundere penală a denunţatului nu este imperativ prevăzută de norma legală.
b. Aplicarea art. 19 doar în situaţia trimiterii în judecată, sau, mai rău, a condamnării celui denunţat ar constiuii o gravă discriminare, condiţionând dreptul denunţătorului de a beneficia de prevederile legale în favoarea sa de desfăşurarea procedurilor judiciare într-un alt dosar.
Atâta timp cât din actele şi lucrările dosarului în care este cercetat denunţatul rezultă cel puţin indicii temeinice că fapta denunţată este reală, se impune aplicarea art. 19, deoarece inculpatul, cu bună credinţă, a cooperat cu organele de urmărire penală şi a furnizat informaţii relevante despre o faptă ce prezintă pericolul social prev. de lege.
Pe de altă parte, trebuie verificat mersul dosarului penal în care este cercetat cel denunţat - în ce stadiu se află, când va fi trimis în judecată, există şanse să se finalizeze măcar în primă instanţă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a denunţătorului ?
În sfârşit, dacă prin hotărârea definitivă (după apel şi recurs) instanţa nu va face aplicarea art. 19, iar ulterior rămânerii definitive a acestei hotărâri, cel denunţat va fi condamnat, se poate promova contestaţie la executare, prin care să se ceară reducerea pedepsei prin aplicare art. 19.
Iată o astfel de speţă, în care contestaţia a fost admisă iar recursul Parcheului împotriva sentinţei a fost respins:
[ link extern ]