Leasing vs. credit de nevoi personale
1. Dacă sunteţi persoană fizică, luaţi un credit de nevoi personale. În acest caz, maşina o achitaţi cu banii băncii, iar de la data achiziţionării este a dv., asupra acesteia nefiind impusă o sarcină, un gaj mobiliar.
2. Dacă luaţi maşina pe persoană juridică, vă recomand să o luaţi în leasing. Dacă sunteţi plătitor de TVA, vi-l deduceţi. Problema este că, pe durata leasingului, nu aveţi calitatea de proprietar, ci de utilizator.
Leasingul face parte din categoria contractelor de finantare comerciala.
Contractul de leasing poate fi încheiat, numai după ce veţi asigura automobilul pe toată perioada contractului la o firmă de asigurări agreată de finanţator. De asemenea, acesta vă poate impune şi alte obligaţii pentru derularea contractului.
În cazul leasingului, legea instituie în sarcina finanţatorului doar obligaţia de garanţie pentru folosinţa liniştită a bunului, utilizatorul are dreptul de opţiune prevăzut de lege.
Contractul de leasing este titlu executoriu.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe termen mai mic de 1 an. Nerespectarea acestui termen minim conduce la o altă calificare juridică a relaţiilor contractuale dintre părţi, nemaifiind aplicabile dispoziţiile cu caracter comercial şi fiscal ale O.G. nr. 51/1997.
De esenţa contractului de leasing este cesiunea prevăzută de art. 9 lit. c O.G. 51/1997.
Finantaţorul are obligaţia să asigure bunurile oferite în leasing.
În cazul leasingului, riscul este suportat de către proprietar doar dacă există o clauză expresă în acest sens.
În temeiul contractului de leasing utilizatorul are dreptul de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie şi de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.
În cazul în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul, să plătească ratele scadente, cu daune-interese, dacă în contract nu se prevede altfel.