abuz in drept

da pai , in afara de conditiile generale , de le gasesti in cartea de procedura sau in decretu pa 11.09.1865 zis si codu de procedura civila , sunt bune si niste repere ref dr substantial .


criterii utile definirii abuzului de dr : existenta dr subiectiv , sav unei fapte ilicite prin exercitarea sau neexercitarea dr subiectiv , prejudiciul , raportul de cauzalitate , vinovatia ,

francezii (mare disputa mare intre louis josserand si ripert vs planiol ahaha) considera si altele :

culpa in executare , intentia in a dauna , lipsa interesului legitim , deturnarea dr de la finalitatea sociala , atentarea la dreptul de securitate al altuia .

diferente clare astfel fata de raspunderea delictuala . exista si abuz de drept procesual , incidentu fiind pe undeva mai usor de cenzurat pe calea solicitarii imediate adresate judelui de a nu oferi concursul fortei de coercitie , data fiind constatarea acestui exercitiu abuziv . v 723 cod proc civ .

exemplu tipic : esti proprietaru unui fond aservit in cazul unei servituti de trecere , si ca un bun vecin , cand omologul tau da drumu la jivine sa treaca otravesti frumos iarba , si zici , ce-au catat dobitoacele sa-ti manance tie iarba , ca nu scria in contract .

mare problema mare , a proba asemenea practici , e vorba de teorie pura . poezie .

reglementare mare lipsa mare .
norme interpretate per a contrario vezi pan decret 31/1954 ori din procedura , obtinute prin inductie/extrapolare si invocata valoarea de principiu ce se degaja din acestea . ideea e sa i se nazare judelui ca ai dreptate .

Chestiunea abuzului de drept ascunde o problema mult mai vasta,a intregului sistem judiciar a carui incercare de transpunere formala a unor realitati concrete,respectiv de reglementare este intotdeauna aproximativa,imperfecta.Revenind la chestiunea abuzului de drept nu putem sa facem abstractie de faptul ca in spatele fiecarui drept subiectiv se afla de fapt un INTERES sanctionat de acel drept si ca,in realitate, oamenii isi exercita interese si nu drepturi.Problema este ca,prin insasi natura lor,interesele diversilor indivizi sunt contradictorii astfel ca nimeni nu poate afirma cu certitudine ca X si-a exercitat interesul in acord cu interesele celorlalti sau ca Y a vatamat pe altii prin exercitarea intereselor sale.Dreptul subiectiv este instrumentul folosit de sistemul juridic pt a corecta caracterul amorf al intereselor si cea mai buna dovada ca nu reusesete in totalitate este ca noi vorbim astazi,aici de ABUZUL DE DREPT[notiune oarecum improprie].De aceea cred ca o noua formalizare,in sensul reglementarii ABUZULUI DE DREPT[cum propune das Reich] ar fi inoportuna.Cred ca ar trebui lasata judecatorului[element de atenuare a formalismului juridic] posibilitatea de a regasi intr-o situatie sau alta "abuzul de drept".[addsig]

Quote:

On 2004-08-19 14:46, LAWPROFILE wrote:
De aceea cred ca o noua formalizare,in sensul reglementarii ABUZULUI DE DREPT[cum propune das Reich] ar fi inoportuna.Cred ca ar trebui lasata judecatorului[element de atenuare a formalismului juridic] posibilitatea de a regasi intr-o situatie sau alta "abuzul de drept".[addsig]

sigur ca da . ma refeream la partea probatorie . in orice drept civilizat exista o ramura distincta , numita drept probator . altfel am vorbit la randu-mi de asa zisa ECHITATE MODERATOARE , instrument lasat la man judelui , fara sa consider ca m-am contrazis ...

cuvantul "formalizare" este un cuvant cheie . in lipsa acesteia , riscam sa ne zbatem inutil si mult prea mult in MOCIRLA FENOMENOLOGIEI . fara ca aceasta sa conduca catre aceleasi concluzii . drumul insa ... ar semna mai mult cu arta . chiar daca sunt dualist si stau cu Faust pe masa . (zwei seelen wohnen in meiner brust) .


altfel iata ce zice CONSTANTIN GEORGE RARINCESCU despre "interesul legitim" :

Viata individului este legata de putinţa de a se folosi de anumite bunuri sau avantaje de ordin material sau moral . In măsura in care aceste bunuri sunt susceptibile după aprecierea lui a-i satisface trebuinţele , ele se constituie utilităţi sau valori . Deoparte avem prin urmare individul cu nevoile lui , de alta parte acele bunuri/valori ; şi-n dorinţa pentru individ de a obţine sau menţine folosinţa sau posesia acestor bunuri iau naştere interesele , care neavând in vedere multitudinea trebuinţelor umane pot fi foarte numeroase si variate .
Pentru realizarea acestor interese , individul insa trebuie sa desfăşoare anumite activităţi materiale sau juridice care implica in mod necesar ideea unor puteri de voinţa si de acţiune , care in măsura in care sunt îngăduite de ordinea juridica constituie puteri si interese legitime .
Daca ordinea juridica s-ar limita numai la a permite exerciţiul acestor puteri interesele individului ar deveni de cele mai multe ori iluzorii căci ele ar întâlni concurenta altor indivizi , care in măsura in care vor avea forţa si interesul , i le vor contesta , iar conflictul de interese ar degenera repede intr-un raport de forte din care va ieşi biruitor cel mai tare , or acest lucru primejduieşte ordinea sociala .
De aceea in măsura in care aceste puteri se desfăşoară in cadrul un raporturi social ordinea juridica le garantează si le proteguieşte , in sensul ca ele devin opozabile si celorlalţi indivizi . Daca totuşi aceştia le nesocotesc ,ordinea juridica a Statului pune la dispoziţia titularilor mijloace de constrângere pentru asigurarea respectării lor . In acest caz interesul legitim al individului devine o putere de a pretinde cuiva o acţiune sau o abstenţiune , de vine cu alte cuvinte un drept subiectiv*

mi se pare COLOSAL . un monument de LIMBA si GANDIRE LOGICO JURIDICA . distanta mare fatza de ce se scrie astazi

______________________________
* Contenciosul administrativ român , Constantin George Rarincescu Editura "Universala" Alcalay & Co. 1936 Bucureşti (un imperativ pentru cei ce se considera jurisiti , n.m.)

Quote:

On 2004-08-20 00:52, das_Reich wrote:
fara ca aceasta sa conduca catre aceleasi concluzii .

rectific : fara ca aceasta sa nu conduca ... ohhh e tarziu bre ... tastele zburatoare ...